Aventurile Fraţilor Adrenalina – Capitolul 12

povestea calatoare focsani
Aventurile Fraţilor Adrenalina – Capitolul 13
septembrie 20, 2016
povestea calatoare bacau
Aventurile Fraţilor Adrenalina – Capitolul 11
septembrie 22, 2016

Aventurile Fraţilor Adrenalina – Capitolul 12

povestea calatoare timisoara

Sufrageria era usor luminată de soarele stins ce se zarea printre draperii, focalizarea fiind dată de candelabrul impunător ce emana o lumină coplesitoare creând atmosfera de creer încins. Cei doi fraţi cuprinşi de un zvâc propice au adunat toate informaţiile legate de bunica lor , de ceas , toate scrisoriile si jurnalele descoperite alcătuind un labirint circular. Pe nepusă masă apre si Black poziţionat pe cel mai înalt turn de cărţi. Mira  încearcă să pună cap la cap evenimentele si indiciile adunate…..reciteşte , sortează , traduce cu multa băgare de seamă , însă nimic…..acelaşi rezultat…..un drum lacunar. Fly, în schimb ,este purtat de emoţiile sale si se transpune în vorbele bunicii vrand să îi desluşească enigma. Preţ de o secundă literele se înârtiră, rostogoliră şi rearanjeară formând chipul bunicii Elena, doar că nu arăta ca bunica pe care o ştia el, cea blândă cu privirea caldă şi însetată după zâmbetele celor din jur, ci un chip rece, fară expresivitate cu o uşoară tentă de ironie in zâmbet….Fly cuprins de un fior de gheaţă încremenii holbandu-se la foile din faţa lui.

– Fly, Fly…tu ma asculti? întreabă ea usor iritată. Încerc să purtăm un dialog de mai bine de 5 minute…Ce ai paţit?

– Nimic…sunt bine! spuse el pe un ton grav, apoi răsuflând gălăgios, se intoarce la sicuţia lor.

– Deci, ce avem pana acum? articulă  cuvintele intr-un mod amuzant pentru a dispărea grimasa de pe faţa surorii sale.

– Ce să avem? Aceleasi lucruri ca şi ieri, alaltăieri…Trebuie să salvăm lumea de ură, invidie şi lăcomie, iar tot ce ştim este că putem calătorii cu ajutorul ceasului, tu te teleportezi iar eu văd secvenţele din zilele ce urmează … A, da şi că dacă nu il dăm jos pe Black de pe cărti o să cauzăm un cutremur în cartierul nostru! spuse ea pe un ton alarmant si usor iriat.

Black se târăşte în viteză in josul cărtilor făcând ca turnul să se clatine ,iar cei doi fraţi panicăndu-se si vrând să îl oprească…dar fără succes…o ditamai bubuitura ridică praful din casă…spre norocul lor mama nu era acasa, deci fără dat explicaţii. Black cu o sucitură de coadă parasi încaperea şi se retrase in podul casei. În timp ce făceau curat, pe Mira o străfulgeră o idee:

– Fly!! Strigă ea în şoaptă şi trăgându-l de tricou.

– Ce e, disperato? zicând el intr-un mod glumeţ.

Mira îi aruncă o privire încrutată apoi revenii la subiect:

– Ce stim noi mai exact despre Black? Se uită zâmbind stramb la fratele ei…Îţi zic eu…NIMIC! Iar faţa i se lumină ca a unui maniac intr-o fabrică de cuţite.

– Mira, tu ai fost prezentă saptămânile astea sau acum te-ai trezit? Intreabă băiatul, uşor speriat de comportamentul surorii lui.

– Tu nu mă înţelegi…ufff…!! expiră ea exasperată. Ascultă-mă cu atenţie…Noi stim că Black este păzitorul nostru şi că se află de generatii alături de familia noastră…dar…eu am impresia că el nu a fost şarpe mereu …ceva s-a întâmplat cu el … Ar trebuii să aflăm ce făcea el înainte de a se alutura familiei noastre. Poate aşa aflăm de ce noi dispunem de aceste puteri şi de ce avem soarta aceasta pe umeri? Îşi încheie ea pledoaria cu un rânjet satisfacut.

– Mă uimeşti surioară … se pare ca rotiţele tale nu au ruginit de tot! Exclamă băiatul pe un ton drăgăstos, luând-o strâns în braţe .

– Mă sugrumi omule!! Spune ea cu cel mai mic suflu de aer.

Atunci Fly îi dă drumul şi se uită la Mira care acum era mai roşie ca un rac de la lipsa de oxigen.

– Îmi pare rău! Spuse el cu o voce stinsă şi făcând un botic de căţel.

– Nu-i nimic… Dar totuşi, de trei ani îţi spun că nu mai avem aceeaşi înălţime şi că daca ma strângi aşa mă dejghin toată. Spune ea pe un ton amuzat.

Revenindu-şi în fire, Mira se uită la ceas şi panicată se întoarce spre Fly şi incepe să ţopăie prin încăpere.

– Fly, pune mâna repede şi ajută-mă să fac curat că mai puţin şi vine mama acasă!

În mai puţin de 10 minute sufrageria a fost lună, iar cei doi respirară uşuraţi că au terminat la timp. Spre seară copiii luară cina alături de mama lor, iar apoi răpuşi de somnul mistuitor se retraseră în camerele lor luând în primire paturile pufoase ce păstrau ascunse vise care mai de care mai iluyioniste, mistice şi spulberătoare.

Următorea zi, Mira se trezi devreme pentru a se pregati pentru şcoală, doar că în momentul când atinse cleanţa îşi aminti că e sâmbătă. Nervoasă, se întoarse in pat acoperindu-şi capul cu pătura dorind a intra din nou pe tărâmul viselor. Nici mult timp nu a trecut că bubuituri puternice se auzeau din spatele uşii. Mira se ridică şi porni leneşă spre uşă. Nu apucă să ajungă bine că uşa e trântită la perete şi pe ea intrând un frate mult prea extaziat la 6 dimineaţa.

– Fly, respiră, respiră şi spune-mi de ce nu mă laşi să dorm? Încercând să vorbească calm pentru a nu se enerva pe fratele ei.

– Mira, Mira nu o să îţi vină să crezi!

– Ce s-a intâmplat? Ţi-a dat mesaj Sara ? râde ea.

– NU! Se înroşii băiatul … Black … Black … l…-am…v-v-v-v…ăzut-t-t…în-n-n…

– Zi o data! Se răsti fata

– Black, era în bibliotecă şi căuta printre cărţile bunicii … CĂUTA…Mira…CĂUTA… Prima oară am crezut că e un intrus si am vrut să ma apropii dar am călcat greşit, iar el a auzit un scârţâit şi s-a transformat în şarpe ascuzându-se într-un tablou. Spunând acestea pe un ton grav şi gesticulând puternic pentru a dramatiza situaţia.

Mira se uită la el cu gura căscată şi încercând să găsească argumente pro şi contra la ceea ce tocmai a afirmat, neştiind dacă să îl creadă sau nu. Văzând modul în care se agită şi cum ochii săi se tulbură şi aproape îi ies din orbite, licărind a frică, decide să îi dea crezare. Amândoi pornesc spre bibliotecă şi încep să îi dea de urma lui Black şi sa caute indicii.

Pe când Fly scormonea în adâncurile cufărului bunicii Elena în ideea de a găsi ceva, un lucru mărunt, ce poate face enigma să se zdruncine, Mira se aşeză turceşte în mijlocul încăperii încercând să privească biblioteca din toate perspectivele, poate va zări o portiţă de ieşire.

Trecură câteva ore, însă tot nimic nu descoperiseră. Fly îşi scoase capul din cufăr extenuat şi se îndreptă spre rafturi atingând cărţile uşor şi cu un aer visător poni la pas lent şoptind cuvinte de dezmierdare cu intenţia de a face cărţile să îi vorbească.

Cum tot se plimba el printre cărţi, dintr-o dată se auzi o pocnitură ce îi facu pe ambii fraţi să tresară. Se uită unul la celălalt, apoi ca într-o vijelie se potignesc amândoi în dreptul unei cărţi albastre, subtire, uşor uzată ce se pare că era sursa zgomotului. Mira fiind mai rapidă, ridică cărticica şi începu să o răsfoiască.

– Daaa… stai puţin… mai stai puţin … da, nu înţeleg în ce limbă scrie. Zice fata uşor dezamăgită.

– Mira, dă-mi-o puţin, să văd şi eu !

– Uite … sper să ai mai mult noroc!

Fly se uită atent, o întoarce, încearcă nişte jocuri cu lumini, însă fără folos … cei doi stau întinşi pe podea şi se holbează la carte dorind parcă să o devoreze filă cu filă. Mira sării brusc în picioare şi fugii la ea in cameră, iar î câteva minute se întoarse înapoi mai rapid decât plecase.

– Fly! Fly! Ţipă ea entuziasmată.

– Nu mai urla că sunt lângă tine .zise el puţin obosit.

– Mai ţi minte filmele alea cu spioni, agenţii secrete etc. ?

– Da, ce e cu ele?

– Păi … fii atent … m+am gândit că poate e ca înfilme … atunci când cuvintele sunt scrise invers, iar pentru a le citii ai nevoie de o oglindă … şi … ghici ce? …Tadam, o oglindă! Zise ea cu zâmbetul până la urechi.

– Merită să încercăm, iar dacă merge îţi promit că îţi i-au îngheţată.

– Bine, bine … hai că nu mai am răbdare! Fly luă oglinda de la sora lui şi încercă să citească.

– Wow! Exclamă el … Eşi genială! Şi începu să sară de bucurie.

„A fost odată, o Împărăţie cerească, unde fraţi şi surori, îngeri de toate categoriile trăiau liniştiţi şi liberi convieţuind în pace. Tatăl tuturor era mai rar la ochi, arătându-se numai în adunările  marilor înţelepţi. Simţind un oarecare gol în existenţa sa, El decide să creeze o fiinţă nouă, una care poate să simtă, să gândească, să fie capabilă să ia propriile decizii, însă acest lucru nu era posibil a se întâmpla în ceruri astfel că printr-un plan bine întemeiat. Trimite noua rasăpe Terra transformându-i în muritori. Dorind totuşi să îi protejeze într-un anumit fel pe copii săi, îl pune pe Lucifer, cel dintâi înger şi preferatul său să vegheze asupra lor. Din iubirea pe care i-o purta Lucifer creatorului s-a născut conflictul între cei doi deoarece Lucifer nu înţelegea de ce Tatăl său atotputernic a putut creea aşa fiinţe imperfecte. Războiul pornit s-a încheiat prin alungarea lui Lucifer din ceruri, iar drept pedeapsă capitală Lucifer va deveni conducătorul înfernului, responsabil de fiinţele pe care le-a detestat atât de mult. O data cu decăderea lui Lucifer i s-au alaturat şi alţi îngeri, o parte fiind de partea lui, iar alţii dorind să contracareze şi să protejeze umanitatea. Printre aceştia se numara şi îngerul Angelius care împreună cu fraţii şi surorile lui s-au împărţit în întreaga lume luând forme diverse, cu scopul de a se integra printre oameni şi a le câştiga încrederea pentru ai ghida pe drumul cel drept. Angelius călătorind milioane de ani şi văzând cum fiinţele odata pure ajunseseră să cadă in păcat, decide că e momentul să acţioneze şi porneşte in cautarea unei familii care ar fi demnă să primească putere angelică. După mult timp găseşte familia perfectă ce a putut trece cele 3 teste: cel al lăcomiei, urii şi al invidiei … astfel primind darul divin …”

– Fly, de ce te-ai oprit? Întrebă Mira îngrijorată când îşi văzu fratele alb la faţă.

– Pentru că avem musafiri… spuse baiatul printre buze, el rămânând încremenit.

– Ce mus … ? atunci fata îşi coborâ privirea şi dădu nas în nas cu Black.

– Fly … când ajung la 3 sărim şi îl prindem, da? Spuse Mira printre buze şi şoptit. Fly dădu din cap afirmativ.

– Unu…TREI!

– Auci!! Copiii se ciocniră cap în cap în intenţia de al prinde pe Black.

– Serios copii, aveam aşteptări mai mari din partea voastră! Spuse Black pe un ton amuzat.

Cei doi îşi ridicară privirea de la covor însă în loc de şarpele negru pe care îl şiau ei , cu ochii blânzi ai bunicii lor, acum se afla un tânăr chipeş, înalt, cu păr blond şi lung, prins cu o panglică la bază, având ochii de culoarea rubinului şi cu o strălucire orbitoare. Faţa era bine conturată mai ales linia maxilarului ce emana o statură impozantă fiind completată de un corp lsculptat frumos, purtând o cămaşă albă descheiată la primii nasturi , cu mânecile suflecate şi o vestă de un albastru marin , alături de o pereche de pantaloni ce îi marcau linia corpului, iar la final o pereche de pantofi maro inchis cu şiret lucind de la razele de lumină ce îmbrăcau biblioteca prin vitraliul ciocolatiu.

Pe moment nu realizară că figura lor facială emana atracţie şi nesiguranţă însă când Black se aplecă spre ei , aceştia tresăriră spunând in cor:

– Tu esti Black???

– Da, mă bucur că pot comunica cu voi în sfârşit. Mă săturasem să mă joc in permanenţă de-a ’’ Ghiceste ce spun ochii mei !’’ zise acesta cu un răsuflu uşurat.

După ce Black şi-a terminat fraza cei doi s-au ridicat la unison şi au sărit în braţele lui luându-l la întrebări.

– Hei!…Hei!… mai uşor că nu pot să îmi mai ţin echilibrul pentru mult timp… Ştiu că aveţi nevoie de răspunsuri pentru că sunteţi bulversaţi, dar toate la timpul lor.

Copiii îi aruncară o privire ucigătoare parcă l-ar fi străpuns cu mii de acee în scopul de a scoate la iveală cuvintele mult dorite.

– Bun… deci după feţele voastre se pare ca va plăcut mitul vieţii mele … pentru unii mit pentru alţii realitate, iar pentru mine o istorie peresonală… de-a lungul timpului am avut parte de multe bătăli, pe unele le-a, câştigat, dar multe am şi pierdut… oamenii sunt nişte fiinte foarte interesante… însă războiul nu s-a încheiat, iar victoria trebuie să fie de partea mea, doar vă am pe voi ca ucenici şi piesele din puzzle-ul din veacuri aşteptând să fie terminat.

Cei doi fraţi îl priviră cu admiraţie, dar şi puţin dezorientaţi deoarece în capul lor zăcea o intrebare sfâşietoare –„ De ce a stat, Black atâta timp sub înfăţişarea de şarpe?”

Întorcându-şi atenţia spre ei observă cât de visători erau şi cum analizau fiecare mişcare a sa într-un mod straniu de precis parcă ştiau ce se va întâmpla, dar erau surprinşi de rezultat, Black încercă să le descifreze privirile , iar la cât de tare răsuna curiozitatea lor acesta se înduplecă cerinţelor lor.

– Acum hai să intrăm în pâinea problemei… îmi este milă de voi să vă las să vă măcinaţi în asemenea hal! Spuse Black pe un ton suav şi pronunţat emanând o căldură paternă.

Mira şi Fly se uitară unul la celălalt apoi îşi concentrară atenţia spre bărbatul din faţa lor ce prin simpla sa prezenţă umplea întreaga suprafaţă a bibliotecii.

– Cartea pe care aţi citit-o  este o sinteză a vieţii mele care se opreşte intr-un punct cât se poate de favorabil pentru marea masă a populatiei, însă nu şi pentru mine deoarece nu întotdeauna finalul fericit reprezintă întradevăr finalitatea ci uneori adevărata luptă începe atunci când crezi că totul s-a sfârşit. Aşa am avut impresia şi eu că se terminase, găsisem o familie potrivită, devenisem voluntar ’familiarul’ lor, luând forma unui şarpe dorind să le fiu aproape însă la o distanţă rezonabilă pentru a nu le afecta viaţa. Ştiţi doar cum se spune „ un ş arpe la casa omului aduce prosperitate” râse el pe înfundate. Trecuseră câteva generţii bune şi chiar dacă observasem că încetul cu încetul aceştia îşi schimbau comportamentul, nu le-am dat importanţă impunându-mi să cred că acest lucru este datorită evoluţiei lor ca rasă, mentalitate ,societate nedorind să intervin în crearea istoriei lor. Abia mai târziu îmi dădusem seama de greşeala făcută. Nişte “ prieteni” mai vechi de-ai mei s-au gândit să îmi complice existenţa punând în centrul familiei sămânţa discordiei, iar aceasta prinzând rădăcini cât mai adânci până când ajunsese să fie prea târziu să o opresc, pusese deja stăpânire pe bunica voastră Elena care a fost prima din neam ce s-a răzvrătit lăsând forţele negative să o pătrundă. Ca să mă oprească să îi distrug planurile, aceasta m-a întemniţat definitiv în corpul de şarpe, cu toate acestea  am reuşit să o împiedic să îşi ducă planul la capăt distrugând ceasul mistic şi închizând-o pe ea într-o lume paralelă. Atât timp cât ceasul era stricat şi o avea pe ea ca şi mânuitor eu eram captiv în trupul de şarpe. Timpul a trecut, iar generaţia s-a schimbat ajungând la voi , singurii care aţi putut repara ceasul şi să vă însuşiţi dreptul de al foloşi şi asa iată-mă în faţa voastră în forma mea originală.

Mira înghiţii în sec pe când Fly alb la faţă încerca să scoată câteva cuvinte pe gură, dar fără folos. Adevărul despre bunica lor a venit ca un junghi deoarece bunica Elena era singura care nu îl certa pentru că era visător şi îl încuraja să meargă mai departe pentru că va putea să facă lucruri măreţe în viitor, iar pentru Mira era prietena de suflet, persoana care îi înţelegea glumele, persoana care îi încuraja mereu dorinţa de afirmare, de impunere şi cea creativă. Cei doi deşi erau dărâmaţi moral, cu lacrimi în ochi , se ridicară în picioare, apoi făcură o plecăciune în faţa lui Black aducând un şir lung de scuze în numele bunicii lor, vrând cumva să îi spele o parte din păcate.

Black le acceptă scuzele şi îi luă în braţe pe amândoi, dându-i fiecăruia un sărut pe frunte, mulţumindu-le pentru faptul că există şi că speranţa încă mai exista de a aduce omenirea pe un drum bun.

Mira şi Fly se retrag în camerele lor făcându-se extrem de târziu, iar Black îşi reluă poziţia de şarpe şi merse spre cuibuşorul său, un tablou ce se afla în spatele bibliotecii. Acest tablou era unul de o natură profundă pentru Angelius reprezentând o lacrima ce cade din înaltul cerului pe o suprafaţă nedefinită modelând-o uşor, iar raze de lumină străpung acea zonă şi fixându-se din adâncime. Prima oară când a văzut tabloul, o nostalgie apăsătore îl invadase deoarece privit din perspectiva lui acesta întruchipa durerea creatorului care îl pierdu-se pe Lucifer (lacrima), acesta decăzând, tulbură suprafaţa Terrei, iar razele de lumină îi defineau pe îngerii ce au căzut o dată cu Lucifer şi s-au instaurat pe pământ. Ca o piesă de teatru, Angelius si-o reamintea de fiecare dată când aluneca printre urmele de pensulă.

A doua zi, Mira se trezii cu lacrimi în ochi ,dar cu zâmbetul pe buze. Visase momentul când bunica lor „ murise”, iar ultimele sale cuvinte au fost „ Moartea nu este un sfârşit şi un nou început! “. Revenindu-şi puţin în simţiri, se încălţă cu o pereche de pufoşenii numite papuci şi plecă spre camera fratelui său deoarece el era singurul ce putea să o aline şi să o înţeleagă.

Ajunsă în faţa uşii, începu a ciocănii gălăgios pentru că ştia că Fly avea un somn adânc. Văzând că nu se întâmplă nimic şi că nici un somnoros morocănos nu îi deschide uşa, se autoinvită înăuntru. Păşeşte uşor spre patul lui Fly, iar când îl vede se panichează şi începe să tragă de el.

– Fly, Fly!!! Trezeşte-te! E doar un vis, nu e real! Te rog! … cade ea în genunchi plângând lângă pat şi continuând să îl zdruncine pentru al trezii.

Fly era întins pe spate, picuri de transpiraţie îi curgeau şuroaie pe frunte în timp se pielea sa devenise alb-gălbuie, avea venele şi muşchii încordaţi, gâtul său luase o nuanţă roşiatică movalie ca şi cum cineva îl sugruma, iar palmele sale erau reci ca gheaţa.

Mira căpătase puţină forţă şi încercă din răsputeri să îl trezească, dar o forţă opunea rezistenţă. Fly se zbătea din ce în ce mai mult, ajungând să scoată nişte sunete înfudante , uşor asemănătoare urletelor în surdină. Mira panicată începu să strige „ AJUTOR!!!” în disperare, cu speranţa că se va arăta Black dintr-un moment în altul.

Angelius auzind urletele lui Fly din preuniversul viselor se grăbi să ajungă la el. Când intră pe uşă o văzu pe Mira întinsă pe jos ţinându-l pe fratele ei de mână, iar Fly scrâncind sunete necunoscute  având corpul plin de vânătăi şi picături de sânge prelingându-i-se din nas peste buze. Ne mai stând pe gânduri se apropie de el , îşi aşează palma deasupra pieptului său şi dintr-o mişcare îl împinge pe Fly în saltea atât de tare că arcurile acesteia se rup, iar când Mira îşi ridică privirea să vadă dacă fratele ei e bine este orbită de o lumină emanată prin toţi porii de către Angelius.

Toată întâmplrea nu durează mai mult de câteva secunde însă pentru ei timpul îngheţase, iar ce noi considerăm secunde pentru aceştia fuseseră ore. Într-un final Angelius îşi luă palma de pe corpul lui Fly, aşezându-se turceşte aşteptând parcă un semn. Mira căzută pe podea inconştientă ,de ceva timp, se cutremură şi tresări în momentul când creierul să facu contact cu realitatea. Se ridică şi cu picioarele tremurânde se aprpie de fly ce zăcea în pat, ghemuit şi cu un zâmbet pe buze, iar atunci ea se sperie împiedicându-se şi căzând lângă Angelius ce parcă medita.

– Black… Se va trezii ? întrebă ea îngrijorată.

– Asta e alegerea lui, noi putem doar să aşteptăm şi poate să vorbim cu el … în momentul când am venit i-am distrus bariera cu realitatea, astfel acum hoinăreşte printre amintiri, vise şi dorinţe.

O lacrimă i se prelinse pe obraz Mirei şi uitânduşse în jos întrebă:

– Cine i-a făcut asta lui Fly? … A fost cineva! … Nu mă poţi minţii! … Am văzut urmele de palme de pe gâtul lui, parcă voiau să îl sfâşie.

– Nu pot să îţi spun pentru că şi pentru mine e un mister. Singurul ce poate să ne spună este Fly… tot ce stiu e că acea forţă a venit din altă dimensiune şi a pătruns în aria preuniversală a viselor, zonă ce poate fi foarte fragilă pentru cei ca Fly, se pare că cei doi sunt în conflict.

Mira tăcu âşi strânse genunchii la piept fixându-şi fratele cu privirea…