Aventurile Fraţilor Adrenalina – Capitolul 20

povestea calatoare resita
Aventurile Fraţilor Adrenalina – Capitolul 21
septembrie 12, 2016
povestea calatoare iasi
Aventurile Fraţilor Adrenalina – Capitolul 19
septembrie 14, 2016

Aventurile Fraţilor Adrenalina – Capitolul 20

povestea calatoare sibiu

A sosit ora cinei și cei doi s-au dus în bucătărie, unde se aflau părinții lor.

– Cum vi se pare mâncarea? întrebă mama copiilor.

– Este foarte bună! Îmi place! răspunse Mira.

– Carnea este prăjită, dar legumele nu sunt fierte foarte bine, observă Fly.

După cină, cei doi gemeni s-au uitat la televizor, la un reportaj despre șerpi. Black era și el de față. La un moment dat, acesta a început să se comporte ciudat, dar Fly și Mira nu l-au băgat în seamă. Când se făcu târziu, Mira și Fly s-au dus la culcare. Nu a durat mult până au adormit, dar la miezul nopții auziră cum ceasul din sufragerie începe să bată, așa că au mers acolo. Au observat că bătăile veneau din spatele ceasului. Cu grijă, au mutat ceasul din loc, dezvăluind o intrare într-un abis întunecos. Au intrat temători și după două minute au ieșit, cu gândul de a se întoarce acolo a doua zi. Așa că au mers la culcare

A doua zi, de dimineață, aceștia au mutat iarăși ceasul, dar pasajul dispăruse, iar părinții lor se comportau ciudat. La ora opt, Mira și Fly s-au dus la școală. Fly a observat că unii colegi se uită ciudat la ei. La un moment dat, se întâmplă un lucru ciudat. Toată lumea a încremenit, ca și cum timpul s-a oprit. Doar Fly și Mira se puteau mișca, așa că au ieșit pe holul școlii și, după aceea, în curte, și s-au uitat la ferestrele școlii.

– Simt că suntem urmăriți! Trebuie să ne ascundem, dar mai întâi trebuie să aflăm de cine suntem urmăriți.

După prima oră, frații merg afară, în pauză. Dintr-odată, Mira simte o mână rece, ca de mort, apucând-o de mâna ei caldă. Atunci se întoarce brusc și vede o față cunoscută, fața profesoarei de chimie. Aceasta avea în ochi o strălucire stranie, iar pe cap purta o glugă neagră a unei pelerine de strigoi. Câteva clipe, Mira rămâne ca înghețată, dar apoi scoate un țipăt care îi atrage atenția lui Fly. Atunci băiatul murmură: “Ader-a-teca, mito-de-fa”. În momentul următor, arătarea aceea dispare. Atunci Mira întreabă:

– Ce-a fost asta? Ce ai spus? Ce s-a întâmplat ?

– Nu-nu știu, se bâlbâie Fly, ca trezit dintr-un vis. Black mi-a spus ce să fac…

Dintr-odată, ceasul Mirei străluci, iar cei doi frați se treziră în altă lume, un abis în care mereu cădeai. Black era încolăcit pe mâna lui Fly, dar era calm, ca și cum știa acel loc. Deodată, o mână caldă îi prinde pe copii, așezându-i pe o piatră plutitoare. Era chiar bunica Elena! Aceasta își privi nepoții, cu emoție, și spuse cu o voce întretăiată :

– Copii, aveți grijă! De data asta ați reușit să scăpați, spunând: „Fugi de aici, nu ne sperii!”, profesoara voastră de chimie e chiar mâna dreaptă a dușmanului nostru. E foarte puternică.

Și ceasul Mirei pâlpâi din nou, iar copiii se treziră în sala lor de clasă.

După ce au servit cina, Fly și Mira s-au dus la culcare. În acea noapte au avut amândoi același vis ciudat în care Black lipsea, iar Smochină, un spiriduș bun, le arăta locul în care era blocat șarpele. Le-a spus și că pentru a-l salva trebuie să treacă prin Pădurea Ninsă, unde se vor întâlni cu Zâna Rea a Cascadelor, care îi va pune la încercare până să ajungă la Castelul de Gheață, unde se afla săniuța magică, cu ajutorul căreia vor ajunge la Black.

Dimineața, cei doi erau nerăbdători să își povestească visul:

– Am avut un vis ciudat! a strigat Mira.

– Și eu! A spus Fly. Am vista că Black dispăruse.

Cei doi au povestit și și-au dat seama că au avut același vis. În acel moment, au observat că cineva lipsește. Era Black! Au început să-l caute în toată casa, dar nu l-au găsit. Treptat visul devenea realitate.

Triști că șarpele a dispărut, dar fericiți că știau ce trebuie să facă, au hotărât să plece în căutarea lui. Odată ajunși la Pădurea Ninsă, s-au întâlnit cu Zâna cea Rea care le-a spus că pot ajunge la castel doar dacă fac față înercărilor ei. Fără să se gândească au acceptat și au plecat mai departe. Nu au parcurs o distanță prea mare, că le-a și ieșit în cale Anibalector, un monstru care suflă gheață! Au reușit să-l îmblânzească cu fularul roșu al Mirei, pentru că ei știau din povești că se liniștește când vede culoarea roșie.

Scăpați de Anibalector, s-au speriat de Ciocovulturul care a întunecat pădurea cu aipile lui gigantice. Cu lanterna pe care o aveau l-au orbit, iar el a zburat îngozit. Ajunși la castel, au luat săniuța, s-au urcat pe ea, moment în care  și-au luat zborul. După un zbor lin, dar îndelungat, săniuța magică a coborât în prăpastie, unde Black aștepta să fie salvat.

Frații și-au îndeplinit misiunea și s-au întos fericiți acasă împreună cu Black.

Black a intrat în camera Mirei foarte agitat, a deschis sertarul în care Mira își ținea ceasul primit în dar de bunica ei.  El s-a încolăcit în jurul lui, iar ceasul a început să lumineze și să o ia razna: orarul se mișca incontrolabil, iar minutarul se mișca în direcția opusă, făcând un zgomot nu tocmai plăcut. Mira, auzind zgomotul, a intrat și, văzând ce se întâmplă, l-a chemat pe Fly.

– Fly, ce se întâmplă?

– Nu știu. Chestia asta îmi dă fiori.

Deodată, ușa s-a trântit singură, iar într-o clipă cei doi s-au aflat față în față cu bunica lor. Cei doi i-au sărit în brațe, dar bunica a ezitat. Nu aveau mult timp. Bunica le-a dat două jurnale suflate cu aur și le-a explicat că ei vor trebui să apere lumea de răutate, lăcomie și ură.

A doua zi s-au trezit devreme, au luat micul dejun și s-au pregătit să plece într-o călătorie. Când au fost gata, Mira a întrebat:

– Fly, unde mergem mai exact?

– Într-o lume nouă, necunoscută. Am descoperit o hartă în jurnal. Era ca o hartă în timp real, neagră pe fundal, și cu niște puncte luminoase în mișcare. Deasupra unuia scria “Acasă”. Între puncte se aflau legături, ca un traseu.

– Deci… urmărim acel traseu?

– Da. Hai să mergem! Nu ar trebui să pierdem timpul!

Cei doi și-au luat bagajele și au pornit spre pasajul din subsol. Când au ajuns acolo, după un moment de ezitare, au intrat. S-au trezit pe o plajă. Nimic neobișnuit! În afară de nisipul negru. Amândoi s-au uitat uimiți în jur pentru câteva minute. Au hotărât ca ar trebui să se adăpostească de orice ar putea fi aici. Au găsit o peșteră și au hotărât să înnopteze acolo.

În peștera plină de stalactite și stalagmite, au hotărât să facă un foc. Vrăjile găsite în jurnal erau de ajutor. Arăta ca o peșteră normală, dar singurul lucru neobservat de cei doi copii era un spirit al răului (Furia). Acest spirit era o eroare a vrăjilor din jurnal.

Două ore mai târziu, acest sprit îl poseda pe Fly. Acesta deveni furios și plin de ură.

– Fly, te simți bine? îl întrebă Mira.

– Nu. Deloc. Te las singură aici și plec să explorez această lume! strigă Fly la ea.

Singurul detaliu pe care Fly îl ratase era acela că Mira îi furase ceasul. Mira se întoarse în timp cu două ore și încercă să repare ce s-a întâmplat cu fratele ei. Atunci văzu spiritul răului posedându-l pe Fly. Aceasta stinse focul și totul reveni la normal.

A doua zi, cei doi frați încep antrenamentele, îndrumați de tatăl lor, începând cu teleportarea. Într-una din zile, Mira și Fly decid să călătorească în lumile unor eroi din povești, pentru a afla cum au reușit ei să-și salveze tărâmurile.

Așa ajung ei în Țara Alifbay, în orașul Kahani, pentru a-l întâlni pe Harun Khalifa, salvatorul Oceanului cu Șuvoaie de Povești. Încep să exploreze uluiți orașul, în căutarea lui Harun. Ajunși în mijlocul orașului, intră pe o stradă unde zăresc un băiat care le spunea povești altor copii.

– Acesta trebuie să fie Harun, îi spune Mira lui Fly.

Fly aprobă și amândoi merg către acesta. El îi invită în casa lui și le povestește aventurile prin care a trecut.

– Dar nu ți-a fost teamă că ai putea da greș? îl întreabă Mira.

– Ba da, dar am încercat să fiu pozitiv și calm și nu am lăsat frica să mă cuprindă. Atunci când soarta tuturor depinde de tine, frica nu este o soluție.

Mira și Fly au rămas uimiți de răspunsul lui Harun. I-au mulțumit acestuia pentru tot și au plecat către alte tărâmuri. Aventura lor abia a început!

Dar iată că, între alte coperți vechi și prăfuite se ascundea sufletul lui Dark, un șarpe alb cu ochii roșii, plini de răutate. Era fratele lui Black și dușmanul bunicii.

Într-o noapte, când luna plină strălucea printre stele, spiritul lui Dark a ieșit din cartea lui Fly. Câteva momente mai târziu, șarpele era în corpul băiatului, controlându-l cu veninul lui negru. Dimineața, fratele Mirei era amețit și palid și stătea întins pe pat. Nici nu putea să  se ridice. Sora și mama lui erau lângă el, ajutându-l, dar Black se uita fix în ochii lui, văzându-i durerea.

După ceva vreme, ochii lui au strălucit și atunci, brusc, șarpele negru l-a mușcat de braț. Din corpul lui a ieșit Park în forma lui cea mai pură. Cu ultimele cuvinte, înainte să leșine, Fly a spus:

– Mira, ia ceasul!

Fata a alergat repede după el și mama lor se uita mirată la lupta care a început între cei doi șerpi. În ultimul moment, Mira a ajuns, și a avut loc o explozie. Dark și-a folosit puterea formând o energie și risipind-o în aer, care i-a rănit pe toți. Doar Mira era bine, în brațele mamei ei. I-a sculat pe toți cu puterea ceasului, chiar și pe Blak, care se uita trist la umbra fratelui său distrus. În ziua aceea au fost toți bine și Mira a început să înțeleagă puterea lor supremă.

A doua zi, Fly și Mira se duceau, după ore, spre casa bunicilor. Pe drum, Mira a pornit o alertă de la ceasul său. Aceștia au alergat până au ajuns pe poteca noroioasă care ducea spre biblioteca secretă. Ușa masivă, de stejar, se deschidea doar cu o formulă magică, în limba salvatorilor cărților: ”Ham-zum dubli, ușa deschidus!” spuse Fly.

Deodată, portalul ascuns după ușă se deschise. Din portal se ivi o carte specială pentru misiunea lor.

– O carte de istorie?! spuse Fly foarte ironic.

– Se pare că aceasta este misiunea noastră, îi reproșă Mira.

Șarpele lui Fly se încolăci în jurul celor doi, ducându-i în piața din Atena. Cei doi frați se depărțiră în piață, încercând să găsească cauza problemei. Black, șarpele lui Fly, a simțit undele sonore venind dinspre templu. Reptila, cu ajutorul cristalelor din ochi, i-a trimis Mirei un mesaj. Aceasta îi spunea să se întâlnească lângă statuia lui Zeus. Deodată, fata apăru, întâlnindu-se cu fratele ei și îndreptându-se spre templu. Când au ajus, au aflat că zeița Atena îi declarase război zeului Poseidon. Mira apăsă pe ceas și spuse:

– Nera, ajută-ne!

Nera apăru și cu ajutorul unei vrăji i-a împăcat pe cei doi zei, și i-a ajutat pe cei doi frați să ajungă înapoi la casa bunicilor.

Într-o altă zi, pe când cei doi gemeni citeau din cărțile destinate lor, în podul casei, Mira găsi o vrajă care i se păru foarte interesantă, deoarece nu era scrisă în niciuna dintre limbile lumii. Cum era învățată să nu dea înapoi de la nimic, Mira îi propuse lui Fly să rostească împreună vraja, căci doar așa vor fi amândoi în siguranță. Fly aruncă un ochi peste pagina veche pe care erau scrise cuvintele vrăjii.

– Mi se pare cam ciudat, o vrajă de niciun fel de limbă a Pământului. Nu sunt de acord!

– Te rog, Fly! Cine știe? Poate fi o vrajă care să ne poată ajuta să…

Nici nu-și termină cuvintele, că Fly  îi reproșă, supărat, sătul parcă de toate lumile în care ar putea ajunge:

– Nu, Mira! Nu! De data asta spun să stăm departe de orice vrajă ciudată.

– Bine! Spuse sora băiatului, supărată că acesta nu era de acord cu ea.

A mers în camera ei pentru a se calma, dar în zadar. Gândul că acea vrajă i-ar putea ajuta, nu-i dădea pace. Așa că se hotărî să spună singură vraja, cu orice risc. Începu a rosti rar ”A-a-rak-sârk-ba-nak”. La un momernt dat, o umbră neagră începu s-o-nconjoare, până ce dispăru. Apoi, căzu într-o groapă ce părea a fi nesfârșită. Tot ce a mai putut face a fost să strige, speriată, ”Flyyyyy!”

După ce Mira a fost capturată, Fly a rămas pe cont propriu, sperând că va reuși să o salveze. Putea comunica cu ea prin ceas, dar, într-o zi, spre surprinderea lui Fly, primi un mesaj alcătuit din cuvinte neclare. Ceva nu funcționa, ceasul nu mai mergea… Singurul mod prin care cei doi puteau comunica s-a stricat. Nimic nu mergea conform planului. Fly trebuia să o caute în fiecare colțișor. A început din podul casei sale, unde a găsit un caiet pe care nu îl mai văzuse, dar părea la fel de vechi ca celelalte. Era scris în greaca veche. A rostit primele trei cuvinte și a zărit o lumină albăstruie. Era acolo un băiat, un adolescent, care i-a spus lui Fly de ce nu mai funcționează ceasul. ”Oare cine era băiatul?” se întrebă Fly.

Fly trase adânc aer în piept și intră în cameră. Acolo se aflau Mira și Angelus. Fly fugi imediat să îi elibereze, dar în momentul acela ușa s-a închis, iar bunica și Frank au apărut de nicăieri.

– Bună, Fly!

– B…b…bunico!

– Știu că vrei să-ți eliberezi sora și pe Angelus. Tot ce trebuie să faci este să renunți la puterile tale.

– N-o asculta, Fly, izbucni Mira.

– Tăcere! Ei, spune, copile! Alegerea îți aparține.

– Nu fă asta, Fly! Tu ești singurul care mai poate salva lumea!

Băiatul stătu puțin pe gânduri, apoi spuse:

– Vreau să îi salvez, dar o viață normală într-o astfel de lume lacomă și rea nu este posibilă! Îmi pare rău, Mira!

Băiatul se întoarse și o luă la goană.

– După el, strigă bunica.

Frank începu să fugă după băiat, dar îi pierdu urma când acesta intră într-o cameră veche care părea că nu a mai fost vizitată de sute de ani. Avea să descopere un mare secret în camera aceasta, doar că nu știa încă…

Fly intră în acea cameră ciudată, unde îi găsi din nou, pe Mira și pe Angelus, legați. De asemenea, acolo era și bunica Elena, înconjurată de mai multe persoane.

– Bună, Fly. De ce nu intri, dragule?

– Oh, lasă-mă, bunico! M-am săturat să mă tot amețești cu vrăjile tale!

– Dar nici nu am început, dragule! Dacă ai ști câte lucruri pot să vă dezvălui…

– Cum ar fi? întrebă Fly, nervos.

– V-ați întrebat de ce Angelus este prietenul vostru? Nu credeți că și el, poate, este, de fapt, de partea mea?

– Nu e adevărat! strigară Mira și Angelus, în cor.

– Ce vrei, de fapt, bunico? Puterile noastre? Nu ești chiar tu cea care ni le-a dat?

– Terminați, copii! Eu doar încerc să vă arăt cât rău se poate afla în jurul vostru…

– M-am săturat! spuse Angelus, răstit. Mira, ia ceasul din mâinele mele!

Mira încercă să o facă, puțin nedumerită.

– Să nu încerci să faci ceva, Angelus! spuse bunica.

– Mira, continuă să faci ce și-am spus! Fly, vino lângă noi! Dați amândoi ceasul înapoi!

„Nu…” Este tot ce s-a mai auzit înainte ca ei să dispară. Au aterizat toți lângă vechea scorbură.

– Ce s-a întâmplat? întrebară Fly și Mira, deodată.

– Copii, trebuie să vă spun ceva. Este adevărat ce a spus bunica voastră. Cel puțin, a fost, deoarece acum nu mai vreau să vă fac niciun rău.

La început, bunica voastră, m-a vrăjit. Am fost un șarpe, după cum știți. Treptat, vraja a început să dispară, deoarece am început să vă cunosc. Privirea sinceră și puterile voastre sporite au început să rupă vraja. Ceasul pe care l-ați văzut este legătura dintre mine și bunica voastră. Acum l-am folosit pentru că știam că aveți nevoie de ajutor și pentru că tebuia să vă recâștig încrederea.

– Este în regulă, spuse Fly. Mulțumim!

– Acum, cu puterea ceasului tău, și puterile noastre, împreună, putem distruge răul din bunica voastră, dar și să-i împlinim visul, acela de a face să dispară lăcomia, egoismul și ura din lume.

După toate acestea, Fly a intrat în camera lui. Mira l-a urmat, pentru ca mai apoi să-l îmbrățișeze foarte bucuroasă. Apoi, băiatul a primit un mesaj pe ceas: ”Nu vă dați bătuți! Ne vom întâlni!”

Frații Adrenalină au plecat din nou, prin portal, spre casa lor. Când credeau că au scăpat de Frank și de ceilalți urmăritori, au văzut că aceștia veneau după ei. Copiii au găsit o scorbură și s-au ascuns în ea, reușind să-și piardă urma.

A doua zi, dimineață, când Fly s-a trezit, a văzut că Angelus era deja acolo. Pentru început a crezut că visează, dar apoi a realizat că nu este așa. A trezit-o și pe Mira. Se pare că cei doi copii au reușit să scape, pentru un timp, de Frank.

După un moment de liniște , Mira începe să scotocească printre mii de pânze de păianjeni (care îi dau fiori ) și, într-un moment de neatenție, cade parcă într-o altă lume unde o urmează și fratele ei geamăn. Oare ce ar putea ei descoperi acolo?  Ce s-ar putea afla pe acel tărâm misterios? Este chiar bunica lor, mult prețuita lor bunică. Toți trei încep să povestească o nesfârșită istorie magică despre șarpele lui Fly, dar mai ales despre ceasul Mirei. Naiva lor aventură i-a dus pe Insula Paștelui. Acolo se afla noul lor mister. Fly simțea că ceva îi atrăgea ca un blestem neiertător spre Moai. Se apropiaseră de uriașele statui solemne, când apare o întruchipare fantomatică învăluită într-o ceață misterioasă. Cu o voce înfrigurată, spiritul le grăi:

– Misterele sacre ale acestei insule vă vor…

Și ceasul a început să ticăie necontrolat. Mira știa că e ceva în neregulă cu locul și se treziră printre Moai. Frica îi încolți în inima lui Fly, iar el izbucni în plâns. Nu au mai întâlnit astfel de spirit până acum. Mira încercă să ajungă la el și, când făcu primul pas, pământul se crăpă între ei, iar din negura prăpastiei apăru arma bunicii. Fly, Mira și îngerul se luptară vitejește, dar, dintr-odată, Mira, lovită, căzu la pământ. Privirea ei era ațintită spre cristalul roșiatic din ochiul inexpresiv al lui Moai și cu ultima suflare îl strigă pe fratele ei. Băiatul, devastat, trimise îngerul după piatra vrăjită și el fugi să-și salveze sora. În momentul în care îngerul a atins piatra, un uragan amețitor îi înghițise pe cei trei viteji.

A doua zi era o dimineață normală, ca orice altă dimineață. Mira se trezi și merse la masă. Acolo era așteptată de părinții ei și de Fly.

– Îi spui tu, Fly? întrebă mama.

– Bine… Mira, ne uitam la știri și s-a spus că a apărut o boală. Această boală face ca oamenii care mor sau sunt mușcați să se transforme în zombi.

– Voi vă bateți joc de mine! Ce glumă nereușită!

– Nu mă crezi? Uită-te pe geam! spuse Fly.

Mira se uită și văzu pe stradă mulți oameni care mergeau ciudat și arătau ciudat. Apoi vecinul lor ieși din casă și fu atacat de acești zombii.

– Singura șansă de a-i omorî este aceea de a-i lovi în cap pentru că această boală activeazăo parte a creierului. Cea care te ajută să te miști și să mănânci, ziseră părinții.

– Fugiți! se auzi vocea tatălui.

Mulți zombi au spart ușa și au intrat peste ei. Când Mira a fost atacată de aceste creaturi s-a trezit urlând. Avusese un coșmar din cauza unui serial la care se uitase seara trecută. Fly își aminti: ”Joe Praning, justițiarul din Mynneapolis.” Iubea revista aia.  “Strada e rece. Ploaie și vânt. O seară suspectă în acest oraș suspect. Nu e de mirare. Toți șobolanii din ghetou mișună pe străzi. Ploaia nu e de ajuns pentru a ne spăla de acest oraș.”

– Haaaaa! reflectă Fly la cele din mintea lui. Știa revista pe de rost. Era revista lui preferată. ”Mergând pe stradă, o văd pe HQ, o puștancă metalistă ciudată. Mă regăsesc în ea când îmi amintesc de anii mei de adolescență. ” – rememoră băiatul.

”- Bună, H!

– Bună ziua, domnule Joe!

– Scuze de deranj, draga mea!”

Iubea acest personaj. Fly era înnebunit. Iubea tot la el. Mustața sa scurtă, mică, rară, cum vorbea el, blând, respectuos, dar strict. Avea o pălărie mare, ca de cowboy, un palton, un fular gri și un cioc mic de barbă chiar sub buza de jos. Fly saliva după acest personaj.

”- Nu cumva știi pe unde a umblat Randy? Nu prea am martori în acest caz, iar dovezile se ascund chiar mai bine decât o face criminalul său.

– Scuzați-mă, domnule, dar cu Randy nu prea vorbisem de mult. Însă mi-a spus că cineva îl șantajează. Și sunt sigură că el este criminalul.

– Dă-mi numele persoanei, draga mea.

Un foc de armă se auzi. Un glonț în capul fetei îmi tulbură și acum imaginea. Sângele fetei pe trotuarul noroios. Mă simțeam vinovat. Vinovat pentru toți tinerii uciși. Alinând durerea părinților sosiți la morgă, îl văd pe Mike, urmărindu-ne. Ascultă atent, dar se uită parcă în gol, frământat de ceva.

Merg ușor către el.

– Bună, Mike. Scuze de deranj…”

-Fly, trezește-te, amețitule! îi striga Mira în ureche.

Era pauza mare. Copiii își mancau sandwich-urile puse de părinți. Fly stătea la masă cu sora sa, când, dintr-odata au venit niște fete la Mira și au invitat-o să stea la masă cu ele. Fata refuză politicos, spunându-le că stă la masă cu fratele ei. Fetele  izbucniră într-un hohot de râs și apoi spuseră:

– Cu cine? Cu pămpălăul ăsta? Las-o baltă!

Băiatul se simți rușinat și își puse mâinile la ochi pentru a-și ascunde lacrimile.

Clopoțelul sună. Frații Adrehalină aveau religie. Fly era hotărât să demonstreze că e tare. El s-a dus la cuier, a luat șapca altcuiva, și a întors-o și și-a pus-o în cap apoi și-a deschis cutia cu mâncare și și-a luat un kojak. Era mândru de el, dar îi lipsea ceva…

Își scoase telefonul din buzunar și începu să-și facă poze mișto, dar tot îi lipsea ceva… Atitudinea de băiat rău.

Profesoara nu îl băgă în seamă și continuă să vorbească:

– Vă place rochia care am cumpărat-o?

– Pe care! interveni Fly.

Profesoara se făcu roșie la față și începu să țipe:

– Cum îndrăznești? Eu am de trei ori mai multă școală decât tine! Am două facultăți! Am IQ-ul peste 120! Crezi că nu știu chestii din astea?

Fly începu să râdă.

– Nu mai râde, prostule! spuse profesoara cu mânie.

– Prost? Eu am jignit pe cineva? V-am făcut proastă? Eu doar v-am corectat!

Colegii lui din spate râdeau și îl încurajau pe Fly.

– Nu mai fă așa! spuse profesoara.

Fly se abținu să-i spună că, de fapt, se spune ”Nu mai face” și tăcu, dându-și ochii peste cap. În clasă se lăsă o liniște apăsătoare. Profesoara, vizibil afectată se așeză cu fundul pe catedră. Fly încercă să pară indiferent și își scoase telefonul, prefăcându-se că se joacă.

Ora s-a terminat. Fly este chemat de profesoară. Aceasta își cere scuze și îi spune:

– Imi pare rău, nu vroiam să te fac prost.

Băiatul dădu din cap afirmativ, nespunându-i că, de fapt, se spune ”voiam” și plecă satisfăcut către noii săi prieteni.

Seara se lăsă devreme. Nu era o seară normală. Fly, împreună cu sora lui, Mira, erau singuri acasă. La un moment dat o bătaie puternică în usă îi sperie atât de tare, încât cei doi copii se închiseră direct în baie. După alte câteva bătăi, Fly își făcu curaj și spuse:

– Cine e acolo?

– Sunt eu. Știi tu cine!

– Cine ești?

– Sunt eu. Bill, Bill Wistleons!

– Și ce vrei? De ce ai venit?

– Am venit după sora ta!

Acum Fly uitase de tot, de frică. Ajunsese să vorbească cu misteriosul bărbat față în față, fiind despărțiți doar de ușa de la intrare.

– Deschide ușa, că de nu…!

– Că de nu, ce?

– Că de nu, te vei trezi cu un glonț în cap!

În acel moment Fly își dădu seama că fusese lovit în cap. Căzu la pământ, începu să strige și începu să plângă. După două minute, Fly fu trezit de o femeie foarte frumoasă.

– Fly, trezește-te, ai avut un coșmar!

Era o noapte liniștită în acest oraș de coșmar. Focuri de armă și țipete acopereau liniștea nopții. Fly și Mira fugeau mâncând pământul, iar câțiva oameni dubioși îi urmăreau. După o urmărire de basm, printre păduri pustiite și clădiri părăsite, frații se ascund într-o casă. Din prima secundă, văzură o pereche de ochi, fugind în întuneric. Ei se speriară, dădură sa plece, dar ușile se închiseră brusc. O umbră stranie apăru pe perete. Ei fugiră în beci, unde văzură sfori, sfori însângerate. Se speriară din nou și fugiră. În fața lor a apărut o fată cu fața acoperită.

– Crezi că sunt frumoasă?

– Da, răspunse Fly speriat.

Fata își dădu eșarfa jos de pe față. Obrajii îi erau tăiați de la urechi până la gură.

– Dar acum?

Un țipăt puternic răsună brusc,iar Fly sări din pat, bucurându-se că a fost doar un coșmar.

A doua zi, Fly se trezi cu zece minute după ce alarma trebuia să-l trezească. Se ridică alarmat din pat și fugi în bucătărie să ia micul dejun pregătit de mama sa. Dar nu era nimeni în bucătărie, toți dormeau. A decis să-și pregătească singur mâncarea, căci nu mai avea timp să o trezească pe mama lui.

Mâncă, se spălă și se îmbrăcă, dar când voia să iasă pe ușă, Mira îl strigă:

– Fly, unde megi?

– La școală, ne vedem acolo! răspunse băiatul.

Luă autobuzul către școală. Niciunul dintre elevii care veneau de obicei cu autobuzul nu era acolo. ”Oare unde este toată lumea?” își spuse Fly.

Coborî din autobuz și intră în școală. Holurile erau goale și liniștea domina. În clasă nu era niciun elev. S-a hotărât să se ducă la direcțiune să întrebe ce se întâmplă. Acolo secretara i-a spus:

– Fly, dragă, știi că azi e prima zi din vacanța intersemestrială?

– Vacanță? Am uitat complet că a venit. Asta explică de ce mama nu se trezise, de ce niciun elev nu era în autobuz și de ce holurile sunt goale. Mulțumesc, doamnă!

– Cu plăcere, Fly! Vacanță plăcută!

După treizeci de minute de mers pe jos până acasă, Fly a intrat în casă și toți se uitau la un film. S-a așezat și el lângă ei și le-a povestit tot ce i se întâmplase.

Mai târziu, Fly descoperă un obiect pe neobișnuit pe calculatorul său cel nou. Obiectul pe care l-a văzut se numește Kendama. Aceasta este o jucărie făcută în Japonia, formată dintr-un ciocănel și o bilă.

– Mamă! strigă Fly.

– Ce este?

– Uite! spuse Fly și îi arătă mamei lui, Kendama. Pot să-mi cumpăr și eu una?

– Da, Fly, dar ce poți face cu ea?

– Trebuie să arunci bila și să o pui pe ciocănel.

– Ești sigur că o vrei?

– Da!

Peste trei zile, Kendama a ajuns, și Fly a început să se joace cu ea.

– Ce faci, măi aiuritule? Ce-i aia? întrebă Mira.

– Este o Kendama. O jucărie.

– După puțin timp o să te plictisești. Nu știu de ce ți-ai cumpărat-o.

– Ba nu, o să vezi!

Timp de cinci zile, Fly s-a jucat încontinuu cu Kendama și a învățat mișcările simple, iar după aceea a început să învețe și mișcările mai grele. În fiecare zi, Mira se uita la el și nu înțelegea ce e atât de frumos și amuzant la jucăria aceea.

Într-o zi, Fly a întrebat-o pe Mira ceva:

-Vrei să te învăț și pe tine?

– Da, te rog! a exclamat Mira.

Fly a învățat-o și pe Mira să se joace și, apoi, și-a cumpărat și ea una. După ceva timp, s-a organizat un campionat de Kendama în orașul lor. Cei doi s-au înscris. Când a început campionatul, Mira a pierdut din prima, dar s-a distrat, iar Fly a ajuns până în finală. Acolo, acesta avea să se confrunte cu Lin Artificiu. Lin era un jucător bun, dar Fly a reușit să-l învingă.

– Ți-am zis eu, Mira! Nu m-am plictisit și am exersat foarte mult și acum iată rezultatul.

– Ai avut dreptate, e chiar distractiv și nu te plictisești așa ușor! exclamă Mira.

În dimineața următoare, Mira se pregătea de școală. Își luă ghiozdanul și se îndreptă spre ușă. Înainte de a pleca, a luat o cheie din lemn, sculptată. În loc să se ducă la școală, s-a dus în pădure, acolo și-a găsit copacul ei cu ramurile atingând pământul înflorit. De crengi erau atârnate globuri de sticlă care sclipeau ca soarele. Dacă te străduiești, poți vedea o căsuță așezată pe cea mai puternică ramură. De-acolo poți vedea tot orașul și tot ce se întâmplă. Seara când se întunecă, căsuța din copac luminează toată pădurea. Mira își luă cheia din ghiozdan și își deschide o ușă din sticlă. Înăuntru erau rafturi pline cu cărți. Mira luă caietul care era așezat pe masa decorată cu flori. Înainte de a ieși pe ușă, s-a asigurat că nu o vede nimeni.

De aici Mira o luă spre școală, unde s-a întâlnit cu fratele ei. Era o clădire neobișnuită pe care nu a mai văzut-o niciodată. Avea vreo patruzeci de etaje și fiecare nivel era colorat diferit. Fly intră în clădirea misterioasă să vadă ce e înăuntru. Mira l-a urmărit cu emoție. Înăuntru era un lift mare cu o trambulină. Mira a intrat în lift și a urcat la următorul nivel. Acolo era zăpadă peste tot, ningea încontinuu, erau brazi împodobiți cu globuri și căsuțe luminoase. După câteva minute, Mirei i s-a făcut frig și a apăsat următorul buton… La următorul nivel era o pădure mare, plină cu flori și brazi de Crăciun; pe ziduri era viță-de-vie care se întindea peste tot. Înainte de a apăsa pe următorul buton, și-a amintit de Fly.

– Nu, lasă-mă! Ajutor! Dă-mi drumul!

Atunci Fly deschise ușa și intră în cameră, fiind surprins. Mira dormea. Fly o trezi pe Mira și o întrebă de ce țipa. Mira răspunse:

– Am avut un coșmar! Un hoț a intrat la noi în casă, iar tata și mama erau plecați la cumpărături. Eram doar noi doi. Acel hoț te-a înșfăcat și te-a dus în baie, unde te-a încuiat. Atunci am rămas doar eu și cu hoțul. Am încercat să ajung la telefon și să-i sun pe părinți, dar hoțul m-a prins și a vrut să mă încuie și pe mine într-o cameră. Iar atunci m-ai trezit tu.

– Dar ce ai pățit? Că de trei nopți ai tot felul de coșmaruri.

– Nu știu, cred că nu trebuie să mă mai uit la filme de acțiune, înainte de culcare.

În seara următoare, Mira se duse în camera lui Fly și îi spuse că îi este frică să adoarmă, ca să nu aibă alt coșmar.

– Nu te teme, visele sunt doar în capul tău! Nu ai de ce să te temi! Zise Fly.

Atunci se auzi un zgomot ca de geam spart. Fly și Mira fugiră să vadă ce se întâmplă. Văzură geamul spart și se speriară. S-au dus în hol și au văzut pe cineva care cotrobăie prin sertare. Au intrat să vadă cine e, iar atunci acel om scoase un pistol și îl îndreptă spre capul lui Fly.

Cu mâna stângă scoase al doilea pistol și îl îndreptă spre capul Mirei. Dintr-odată, se auzi o voce:

– Fly, Mira, treziți-vă! Trebuie să mergeți la școală!

Era vocea mamei lor. Atunci Fly zise liniștit:

– Ce bine că a fost doar un vis!

– Ai dreptate! spuse Mira.

E weekend. Fly se trezește, mănâncă, se spală, apoi iese din casă. Își ia bicicleta din garaj și se duce în pădurea de la marginea orașului. Aici e un lac plin cu pești. De obicei, aici se relaxează Fly, în fiecare  weekend.

– Oare mă iubește? își spuse

– Da! îi spuse Sara, așezându-se lângă el.

Brusc fața i se înroși. S-a apropiat de ea și…

– Trezește-te odată!îi spuse Mira.

– De ce atât de devreme? a întrebat Fly. Doar e weekend.

– În primul rând, e luni!

– Dar, am sărutat-o pe Sara?

– Haide, somnorosule, să mergem la școală!

Totul s-a ruinat pentru Fly. În drum spre școală, el se gândea doar la acel vis.

Deodată o întâlnește pe Sara și…

– Iar ai adormit? îl întrebă Mira. De ce nu mi-ai spus că filmul ăsta este așa plictisitor?

– Vrei să plecăm și să ne luăm înghețată?

– Bună idee!