Aventurile Fraţilor Adrenalina – Capitolul 22

povestea calatoare targu jiu
Aventurile Fraţilor Adrenalina – Capitolul 23
septembrie 10, 2016
povestea calatoare resita
Aventurile Fraţilor Adrenalina – Capitolul 21
septembrie 12, 2016

Aventurile Fraţilor Adrenalina – Capitolul 22

povestea calatoare slobozia

Toți dintre noi am avut o copilărie, fie ea bună sau rea, în care nu existau probleme, responsabilități  și nu știam ce înseamnă suferința în adevăratul sens al cuvântului. Pentru Fly și Mira această bucurie dispăruse în câteva zile, fără ca ei să observe. Acum trebuiau să lupte cu viața fără să cedeze vreo clipă, așa cum îi sfătuise bunica lor. Toamna aduse cu ea un iz de mister ce aștepta să fie deslușit. Întâi septembrie a venit ca o fantomă ce nu poate fi văzută, ci doar simțită de cei care o lasă să invadeze sufletul. Pentru Fly și Mira părea a fi o zi ca toate celelalte până când…

– Trezirea! Spuse Mira agitată. Azi e ziua cea mare!

– Mira, lasă-mă să dorm și scutește-mă de emisiunile tale sau de cursurile de cai, spuse Fly surescitat.

– De data asta nu e vorba despre delectările mele, ci despre ziua pe care o așteptam de luna trecută, sper că nu ai uitat.

– Deja a venit ziua? întrebă Fly entuziasmat.

Mira îi răspunse prin tăcerea ei ce invadă camera. Cei doi coborâră grăbiți la micul dejun, unde mama lor îi aștepta cu bunătăți ce le exploata papilele gustative. Dar oare ce era atât de important? Ca în fiecare an, primarul organiza un festival prin care era primită cu brațele deschise toamna. Dar nu asta îi bucura atât de mult pe cei doi, ci târgurile cu diferite obiecte de colecție.

– Mamă, azi o să mergem la târg și o să  îl lăsăm pe Black acasă, spuse Mira nerăbdătoare.

– Până la ora 19:00 să fiți acasă!

Cei doi s-au îmbrăcat grăbiți pentru a ajunge la inaugurarea festivalului. Toamna scutura pomii de aramă creând un covor multicolor pe aleile orașului. Parcă și soarele era afectat de venirea acesteia, încercând să se ascundă în norii ce se prefăceau în pulbere gri. Festivalul părea promițător, iar Mira aștepta să colinde toate magazinele cât Fly deja se pregătea să participe la jocurile de noroc sau la tirul cu arc.

– Fly, trebuie să merg la magazin pentru a cumpăra o sticlă cu apă. Drumul până aici a fost destul de obositor.

– Bine, dar să nu întârzii mult. Eu mă duc să-mi încerc abilitatea și capacitățile de concentrare la tirul cu arc.

– Ai vrea să îți iau ceva?

– Nu. Însă ține cont și de ora pe care ne-a dat-o mama la dispoziție pentru a ne întoarce acasă și să nu te entuziasmezi prea mult printre suvenirurille magazinelor, nu toate coperțile ascund un basm inedit.

Mira plecă la magazin și, fiind plictisită de ruta obișnuită, decide să o ia pe o scurtătură. Câteva pietre îi sfidaseră atenția și se îndreptă către ele. Ajunsă la câțiva centrimetri de acestea, mintea i s-a blocat, ochii i s-au încețoșat, pupilele i s-au dilatat, iar în fața ei i se înfățișa bunica ce era îmbrăcată într-o mantie preserată de frunze aurii, iar din palmele ei a ieșit o lumină puternică, apărând o carte albă și cu glasul ei suav zise:

– Draga mea, te vei ciocni de Alice, noua voastră parteneră de aventuri.

– Dar cine este Alice? întrebă uimită Mira de apariția bunicii.

Bunica dispăru în pâcla deasă așternută brusc peste oraș, lăsând-o  difuză.

Mira intră în magazin, iar cu gândul la spusele bunicii sale se pierduse printre rafturi, uitând de vorbele lui Fly. Ajunsă la raionul cu apă, încercă să ia sticla de pe ultmul raft. Se ridicăpe vârfuri, și dezechilibrându-se, cade peste o fată.

– Îmi cer scuze! Încercam să iau sticla aceea, spuse Mira îndreptându-și privirea către raftul de sus.

– Nu-i nimic! Eu sunt Alice, dacă vrei te pot ajuta eu.

Înmărmurită, conștiința sa o duse cu gândul la spusele bunicii: ,,Oare cum poate fi adevărat?’’.

– La câțiva metri este un festival. Ai vrea să mă însoțești? spuse Mira entuziasmată

– Cu mare drag!

Cele două fete au plătit apa, apoi au plecat din magazin spre fratele Mirei, Fly. Băiatul era într-un concurs alături de colegul lui de bancă, Arthur. Mira începu să le distragă atenția băieților prin strigătele ei:

– Bună, Arthur! Nu ne-am mai văzut de mult!

Băieții era prea concentrați pentru a îi auzi vocea. Arthur încerca să îl susțină pe Fly, dându-i câteva sfaturi, dar nu se putea concentra din cauza surorii lui. Dar dintr-o dată își îndreptă privirea catre ea și auzi:

– Fly, ea este Alice! spune Mira indignată de tăcerea lui Arthur.

Fratele ei abandonă competiția de parcă mâinile i-ar fi căzut. Ochii lui de cristal se ațintiseră asupra părului roșu ca focul taberei, asupra buzelor cu un zâmbet diafan și spre chipul ei ce trăda copilăria, degajând multă tandrețe. Pentru o clipă, uită de Sara, rămânând un capitol din viața lui ce nu a putut fi citit.

– Bună Alice! Eu sunt Fly, fratele Mirei, spuse  băiatul cu o ușoară sfială

– Hei, Fly! Încântată. Mira mi-a spus multe lucruri grozave despre tine.

Dar oare Mira unde dispăruse? Era pierdută în propozițiile lui Arthur. Încerca să o învețe tactica jocului, însă pentru Mira era greu să se mai concentreze din cauza curiozității. Era ceva special între Fly și Alice încă de la prima întâlnire și se simțea vinovată.

– Fly, ar trebui să mergem. S-a făcut târziu și aș vrea să revenim și mâine.

– Putem să ne reîntâlnim mâine. Mă voi întoarce la festival după-amiază, spuse Alice.

Aceștia au plecat spre casă, însă Fly era destul de amețit. Nu putea fi atent la morala pe care i-o făcea Mira. Încerca să îi arate diferența dintre Sara și Alice. Urechil lui refuzau să o asculte. Avea ochii încețoșați și capul plin de amintirile cu Sara.

– Fly, este doar o fată pe care ai cunoscut-o de câteva minute. Nu e ca și cum deja sunteți buni prieteni, ci este doar o simplă cunoștință. Ai putea să mă asculți? spuse Mira furioasă din cauza comportamentului acestuia.

Băiatul avea în minte chipurile celor două fete. În capul lui erau doar niște iluzii deșarte, dar inima lui era umplută de confuzie. Era curios să afle mai multe despre Alice, dar nici Mira nu îl putea ajuta. Era ca o carte ce avea paginile lipite, iar Fly încerca s-o citească.

– Mamă, ne-am întors! spuse Mira arogantă.

– Și, spuneți-mi cum a fost?

– A fost frumos, spusera cei doi în cor, dar zâmbetul lor era mai fals ca niciodată.

Mira se trânti în pat și adormi imediat. Fly și Black au ieșit în curte. Florile acoperite cu rouă strălucesc în lumina lunii ca niște diamante. Ele se mișcă încet în adierea blândă a vântului. Stelele nerăbdătoare apar încet, încet pe cerul senin și cu timpul se transformă în adevărate făclii. Luna începe să dea din ce în ce mai multe raze pe întinsul grădinii.

– Sunt atât de confuz… spuse Fly uitându-se spre candelabrul stelar

Black se încolăci pe brațul acestuia. Voia să îl ajute, dar în inima lui nu putea pătrunde nimeni. Era una dintre cele mai grele seri din viața lui. Avea insomnii și aștepta cu nerăbdare ziua de mâine.

– Hai, Mira, trezirea!

Era rândul lui Fly să o trezească pe Mira ce era scufundată în visele ei. Avea o față senină pe care apărea din când în când un zâmbet de înger. Părul lui blond era rebel ca de fiecare dată așa că o mai lasă pe Mira să doarmă cât se pregătea. Era ceva ciudat. În oglindă își zărea chipul ce parcă se transformase. Cearcănele îi accentuau ochii ce erau acum roșii. Parcă nici părul nu era ca altădată. Obrajii lui se înroșeau de fiecare dată când se gândea la cele două, iar confuzia din mintea lui îl făcea să devină din ce în ce mai rece. În cele din urmă se trezi Mira. Mintea ei era la fel de bulversată ca cea a lui Fly. Visase că a călătorit în timp pe un covor alături de bunica sa. Râdea în somn, însă realitatea era alta. Cei doi frați erau cuprinși de inadvertență, dar nu voiau să-și spună sentimentele.

– Hai Mira, îmbracă-te! spuse Fly arogant

– Eu nu vreau să mai merg. Nu vreau să văd cum se bagă Alice în mintea ta. Îi răspunse fata cu aroganță.

Fly nu voia să arate slăbiciunea ce o căpătase față de Alice așa că plecă din cameră lăsând-o pe Mira singură. Fata se uită pe geam la gesturile lui Fly. Îi părea rău că nu putea să îl ajute. Dintr-o dată se auzi <<buff>>. Coborî repede, dar era doar mama ei ce se uita pe vizor.

– Ce s-a întâmplat? întrebă curioasă

– Fly a plecat mai agitat ca niciodată. Mi-a spus că se duce la festival și că se va întoarce diseară,

– Ce e în capul lui ?!? Spuse Mira alergând spre fratele ei , dar deja îi pierduse urma.

Ajuns la festival, Fly se uită printre afluxul de oameni. Dintr-o dată simti pe umăr o atingere blândă.

– Hei, Fly! Mă bucur că ai venit. Dar unde este Mira?

– Bună, Alice. Hai să nu discutăm despre ea. Nu a putut veni.

Fly o admiră coborându-şi ochii timizi până în pământ. Alice purta o bluză verde ce îi accentua ochii, iar părul ei ondulat era frumos împletit. Rămânând acasă, Mira găsi în dulapul băiatului un jurnal de culoare cărămizie ce avea câteva foi rupte. Curiozitatea Mirei era abundentă şi îi încălcă intimitatea lui Fly, începând să citească câteva fragmente. Acesta îşi scrise toate sentimentele în acel caiet, încercând să mascheze părţile sensibile din sufletul lui. Băiatul îşi expuse suferinţa care se hrănea cu indiferenţa Sarei, în nişte idei ce îi descriau trăirile pe care le avuse.

– Mira! Sunt neliniştită din cauza ieşirii atât de bruscă a lui Fly. Poate ar trebui să te duci după el, spuse mama ei ingrijorată.

Fata ascunse jurnalul la spate, începând să tremure din cauza emoţiilor.

– Mă îmbrac şi plec la festival, răsuflă uşurată după ce mama sa a plecat şi ascunse jurnalul într-un buzunar din haina lui Fly.

Mira plecă să îl caute la tirul cu arc, pe lângă carusel şi la câteva magazine,

Însă fratele ei era de negăsit.

– Uite-o pe Mira! spuse Alice entuziasmată.

Fly oftă lung şi îşi dădu ochii peste cap.

– Fly, te-am căutat peste tot! Nu trebuia să pleci, spuse Mira în timp ce îl strângea tare în mâinile ei firave.

– Ieri ai spus că veţi veni amândoi, iar azi ai lăsat-o pe Mira singură… Nu pot să cred că m-ai minţit. spuse Sara cu ochii înlăcrimaţi, îndepărtându-se uşor.

– Sara, stai! strigă Fly cu glasul tremurând

Deodată toate distracţiile şi mulţimea de oameni dispărură.

– Fly, ce ai făcut? Întrebă Mira speriată.

În spatele lor se înfăţişă o rulotă ce avea multe suvenire atârnate de o oglindă. Un bărbat cu ochii întunecaţi apăru de nicăieri.

– Bună, copii! Mă numesc David Plaz, vă pot ajuta cu ceva?

– Eu sunt Fy, iar ea este sora mea, Mira.

– Eram în mijlocul târgului şi au dispărut toate…spuse Mira speriată

– Nu ştiu despre ce vorbiţi, dar vă pot ajuta cu câteva covoare cusute  cu fire din aur. Poftiţi!

Copiii au intrat pe hol. Câteva modele de preşuri i-au sărit în ochi Mirei. Unele erau ţesute din catifea, altele frumos colorate cu diferite modele.

Fly zărise un papagal cu coada galbenă ce ţinea în cioc un diamant roşu.

– V-aş putea recomanda acest model, spuse David arătând către un covor modest

– Este un caodu? Întrebă Fly entuziasmat.

În câteva secunde vânzătorul şi taraba dispăruseră. Au rămas uimiţi de cele întâmplate. Se uitau unul la celălalt de parcă aveau aceleaşi gânduri. La un interval de câteva secunde, tot carnavalul apăru din nou, iar cei doi se pierduseră de colibă în mulţimea de oameni.

– Fly.. ce sunt toate astea? Şi ce se întâmplă cu noi?

– Nu ştiu. Poate ar trebui să mergem acasă.

Cei doi au plecat acasă, dar la fel de confuzi ca până acum. Mira voia să îi găsească un scop covorului, iar cadrul cu ochii Aliciei îi invadaseră mintea lui Fly. Nu putea nici să îşi ceară scuze, fiind doar o străină ce venise la carnaval pentru a se distra.

– Poate ar trebui să ne uităm în Cartea Albă. Sper că  bunica ne-a lăsat nişte informaţii despre acest covor.

Fly nu o asculta , ba din contră rămânea în urmă, încercând să găsească o soluţie pentru a o revedea pe Alice. Ajunşi acasă au început să răsfoiască filele din carte.

– Fly, uite! Sunt două pagini lipite, cum am putea să le dezlipim?

– Lasă-mă pe mine…

Între foile buclucaşe se afla o scrisoare de la bunica lor.

– Citeşte-o!

,,Dragii mei nepoţi, dacă aţi descoperit şi această scrisoare, deja aţi mai desluşit încă un mister. Misteriosul David Play v-a dăruit un covor care vă va ajuta de acum în colo. Trebuie să vă imaginaţi destinaţia dorită, iar covorul vă va călăuzi în siguranţă. Aveţi grijă să nu rupeţi cusăturile, deoarece îşi va pierde puterile. Deja aveţi destinul sortit în a elucida misterele. Să aveţi grijă la capcanele timpului.

– Despre ce capcane vorbeşti? Întrebă Mira confuză.

– O să descoperim pe parcursul timpului. Dar oare cine este David Play? Un simplu vânzător nu ar putea să dispară şi să  apară atât de simplu. Poate ar trebui să mai citim şi în următoarele pagini.

În marea Carte Albă paginile erau numerotate cu nişte cifre egiptene ce nu puteau fi descifrate de oricine, iar cei doi aveau nevoie şi de Cartea Neagră pentru a putea traduce fragmentele. Texturile erau cusute cu fire roşii, astfel încât nimeni nu le putea şterge.

– Ar trebui să încercăm mâine sfaturile bunicii, spuse Mira încântată.

– Eu cred că e de ajuns ce am făcut până aici şi ar trebui să îi dăm timp timpului.

– Oare domnul David va reveni? Întrebă Mira cu glasul tremurând.

– Fly, vino puţin! strigă mama lor.

Cu privirea în pământ, coborî grăbit scările. Pe canapea, stătea retrasă Alice ce discuta cu mama lui.

– Bună, Fly! Ţi-am adus cheile.

– Despre ce chei vorbeşti?

Fly voia să oprească timpul pentru câteva secunde. Alice îi pătrundea în suflet prin ochii ei mari ce se uitau la el cu o uşoară sfială. Nasul ei mic şi roşu îi răscolea prin amintirile cu Sara când era nevoit să îi dea fularul ei ca să nu îi fie frig.

– Ţi-ai uitat cheile la mine şi le-am adus la adresa de pe etichetă.

Din cealaltă cameră se auzea telefonul de la biroul mamei sale.

– Trebuie să răspund. Vă las singuri, mă bucur că te-am cunoscut Alice, spuse mama lui ce plecă grăbită spre birou.

Fly se aşeză timid lângă Alice, încercând să nu o mai privească în ochi. Mira rămase în cameră, citind cele două cărţi. Dar jurnalul băiatului era la câţiva paşi de ea, iar dorinţa de a afla despre cine vorbeşte în paginile rupte a făcut-o să abandoneze covorul şi elucidarea textelor egiptene. Se rezemă pe pervazul geamului şi începu să citească din caiet.

,,E o nouă zi, iar glasul Sarei nu l-am auzit de câteva zile. Demonii din mine nu m-au lăsat nici să dorm prea mult. Mă uit la sora mea ce visează cel mai probabil, iar pe chipul ei senin apare un zâmbet. Eu o să…’’

Pagina era arsă, iar Mira nu putea continua. Fly schiţase diferite părţi din corpul Sarei. Ochii, mâinile sau părul erau desenate pe nişte pagini rupte.

– Eu o să plec. Cred că o să ne vedem mai des, spuse Alice în timp ce se ridica grăbită spre uşă.

– Stai, unde o să te găsesc? strigă Fly în urmele ei.

Băiatul nu apucă nici măcar să îi mulţumească, iar fata dispăru pe străzile oraşului, ce erau luminate de câteva felinare. Mira îi auzi paşii apăsaţi ai fratelui şi se grăbi să aşeze jurnalul în dulap.

– S-a făcut destul de târziu, iar eu sunt obosită. Continuăm mâine, spuse Mira căscând lung.

– Bine, noapte bună!

După ce adormi Mira, Fly îşi luă jurnalul, dar observă ceva ciudat. Paginile rupte şi cele arse nu erau în copertă ca până acum, iar parfumul Mirei stropi câteva propoziţii din ultimele pagini. Era dezamăgit şi nervos în acelaşi timp. În câteva minute, adormicu jurnalul în mână, fără a se mai gândi la Alice. Dimineaţa, câteva raze jucăuţe îi mângâia pe

cei doi,dar orizontul însângerat nu mai ardea ca altădată. Toamna îsi făcea simtită prezenta din ce în ce mai tare. Pe acoperisul casei se auzeau cum dansau picăturile de ploaie, trezind-o pe Mira. Fata îl văzu pe Fly ce tinea jurnalul strâns la piept. Se simtea vinovată si voia să găsească o scuză.

– Bună dimineata, maman! spuse Mira somnoroasă.

– Bună dimineata, Mira! Eu trebuie să plec la birou. Aveti mâncarea în frigider si să faceti curat în grădină.

După ce mama plecă, Mira reciti scrisoarea de la bunica lor si găsi un fragment ce era scris cu negru. În citat era explicată ,, Perla albastră’’, însă era schitată într-un cerc, iar pe marginile lui se aflau semne grecesti ce simbolizau teorema lui Hadjii. Aceasta era nevoită să exerseze fără ajutorul fratelui său, care dormea, îîncercând să uite de probleme. A dormi nu înseamnă numai a te relaxa sau a te odihni, ci provoacă vise. Unii îsi imaginează mai mut, altii mai putin. Unii îsi imagineaza momente realizabile, altii rămând blocati în fantezii care sfidează legile fizicii. După epistola primită de la grand-mére era scris algoritmul ce reprezenta câteva instructiuni:

,,1)Pentru a face covorul magic să zboare trebuie să fie înserată ,, Perla albastră’’. ,,Perla,, este încrustută în tesătura covorului dar si în… crestetul capului.

2)Persoana trebuie să se aseze în mijlocul covorului cu fata către fereastra dinspre est, cu care îl vor ajuta să zboare.

3)Pentru a zbura, trebuie să îti concentrezi întreaga vointă si constiintă în această Perla albastră a spiritului. Esti simplu. Atunci Perla albastră îsi trimite o parte a fortei prin ochi către Perla de pe covor si acesta se ridică si zboară.

4) Yoga Puterilor paranormale…Pozitia statică pe covorul magic trebuie să fie în pozitia de Yoga rostind de trei ori cuvintele magice,, MertaHab, Alakazan,Martu’’.

Din nourii albi segăteau fulgere, iar cântecul tunetelor îl treziră pe Fly. Era bulversat după aparitia Aliciei. După ce îsi ascunse jurnalul sub pernă, plecă în căutarea Mirei. Fata era lângă șemineul ce emana flăcări roșiatice cu cele două cărți în mâini.Observă covorul ce plutea în aer ca și cum ar fi încălcat gravitația:

– Mira! Ce ai făcut?!

Fata scapă instrucțiunile, iar covorul căzu pe canapea.

– Am încercat să descopăr scopul covorului în una dintre cărți, dar am găsit câteva modalități pentru a-l folosi. Prin scrisoarea de la grand-mere, ea a încercat să ne ofere și câteva informații despre aceasta.

Multe iluzii îi acaparau mintea lui Fly. Gândul este sculptorul ce îi blocase corpul rămânând încremenit.

– Am fost nevoită să caut în ambele cărți pentru a traduce textele. Nu este greu ,însă trebuie să ai voință și concentrare pentru a reuși să îl folosim corect, spuse Mira uitându-se spre covor.

– Pare cam suspect tot ce se întâmplă, dar la ce ne poate ajuta aceasta?

– În Cartea Albă, pe fila unde era schițat covorul, în colțul paginii cu un negru mat se afla ceasul moștenit, însă pentru a-l folosi trebuie să recuperăm piatra ce lipsește din cadran.

– Îmi aduc aminte, când a apărut domnul David, pe holul magazinului era un papagal ce îmi atrăgea atenția printr-un diamant roșu. Oare să fie piatra ce lipsește?

– În ilustrație era cinci diamante:albastră,galbenă,verde,negru și roși. Ar trebui să folosim covorul și să ne întoarcem pentru a repera nestemata.

– Dar, am emoții. Nu ai vrea să încerci și tu?

– Eu nu știu vraja,dar o vom face amândoi! spuse Fly.

Cei doi s-au așezat turcește pe covor, iar Fly și cei doi și-au unit mâinile. Fly rostea în urma Mirei, iar o lumină stranie întunecă încăperea. Cei doi au închis ochii, iar când i-au deschis, îl zăriseră pe domnul David Play.

– Bună,copii! Mă numesc David Play, vă pot ajuta cu ceva?

Copiii aveau un deja-vu.

– Ar trebui să luăm piatra și să plecăm, șopti Fly.

Cât acesta îi distrăgea atenția vânzătorului, Mira s-a furișat în hol, sper cușca papagalului.Încercând să ia nestemata, pasărea zbură din cușcă și se așeză pe umărul Mirei.

– Te așteptam să vii. Drumul vostru nu se va opri aici, cu ajutorul acestei pietre veți putea continua călătoria în noua lume misterioasă, spuse papagalul îndepărtându-se spre geam.

– Despre ce lume vorbești? strigă Mira spre geam.

Papagalul se pierdu în văzduhul cerului, iar aceasta se înotoarse la fratele ei ce era pregătit să folosească noua incantație. Urcându-se pe covor, aceștia s-au întors pe covor, fiind puțin amețit.

– Și acum ce facem cu ea? întrebă Fly, arătând spre diamant

– În carte scria că doar cu mâna  celui sortit se va putea lipi la loc.

– Încearcã tu primul!

Mâinile lui uscate fixară piatra în ceas, dar nu strălucea. Degetele fetei se încrucisaseră cu cele ale băiatului, iar cadranul ceasului adăpostea minunatele diamante ce emanau o lumină puternică.

– Trebuie să citim în continuare, mai mult de atât nu am putut retine, spuse Mira satisfăcută.

Începând să răsfoiască paginile cărtilor,Mira găsi încă o regulă ce coordona utilizarea ceasului.

– Uite! Trebuie să schimbăm pozitia si să rostim  simultan.

Dintr-o data, se auzi cum se deschise usa de la intrare, desi usa era încuiată.

– Fly, oare s-a reîntors David? intrebă Mira înmărmurită.

– M-am întors! strigă mama lor.

Cei doi răsuflară usurati si se grăbiră să ascundă obiectele mistice.

– Maman, mâine vom merge să îi luăm mâncare lui Black.

– Bine, Mira. Eu voi avea un interviu la firmă. Am auzit că s-a deschis un nou pet-shop destul de mare.

– Super! exclamara cei doi.

– Noi ne retragem în camera noastră.Somn usor, maman.

– Noapte bună, dragii mei.

Acestia au plecat ,,obositi,, în camera lor, însă covorul a rămas ascuns în casa lor din copac, dar mama lor nu le permite să iasă din casă noaptea. La televizor, Mira schimba posturile, însă ultimul canal îi distrase atentia lui Fly.

– Lasă aici! exclamă el

Stirile de la ora opt prezintau noua studentă ce venise din Spania ce era o virtuoasă a pianului. Spre uimirea celor doi, era vorba despre Alice, iar aceasta va fi noua lor colegă.

– Mira, tu unde ai cunoscut-o pe Alice?

– Într-un magazin, când am fost să-mi iau apă, dar nu mi-a spus prea multe informatii despre viata ei.

Fly era fericit, deoarce va putea s-o revadă, însă era destul de ocupat cu cele două cărti.Noaptea era invadata cu sulite negre, iar acestia adormiră instantaneu.În următoarea dimineata, Fly se sculă înaintea fetei pentru a căuta mai multe informatii despre Alice. În ziare era un mic articol despre trecutul ei. A fost înfiată, iar mama ei naturală a abandonat-o în spital. Fiind îngrijită de un asistent maternal, în lipsa afectiunii părintesti, aceasta s-a descărcat de durere prin intermediul muzicii. Exersând si repetând, a dezvoltat un talent, iar scoala celor doi au ales-o să studieze, primind si bursa pentru a se intretine.Baiatul a ramas surprins de durerea pe care o ascundea o fata de treisprezece ani.

– Fly, ce faci acolo? intreba Mira somnoroasa.

Baiatul inchise calculatorul, prefacandu-se ca sterge praful.

– Nimic. Voiam doar sa fac curatenie.

– Du-te sa ii iei mancare lui Black. Eu vreau sa ma odihnesc putin.

Fly se imbraca si pleca spre noul amagazin.La cateva strazi se zareau usile noului pet-shop. Fly se putea oglinzi în geamurile stralucitoare. Raioanele erau inacarcate cu rafturi negre,maro si albe.

– Va pot ajuta cu ceva? intreba amabila vanzatoarea.

– M-ar interesa ce produse aveti pentru serpii de casa.

– Avem o varietate deosebita cu diferiti producatori.  Va pot oferi hrana, jucarii si chiar cateva cuiburi in care se poate odihni.

– As dori cativa soricei, spuse Fly fascinat.

Baiatul termina rapid cumparatorile si se opri intr-o padurice ce ii atragea atentia. Voia un moment de liniste, iar pasarile ii degajau o stare de nostalgie. Isi aminti de momentele alaturi de grand-mére cand se jucau de-a v-ati ascunselea, dar si cand calareau pe calul roib, Kira, sau pe cel arab, frumos picatat, Zoro. Din pacate, cei doi s-au dus alaturi de bunica lor.Se aseza pe un covor multicolor de frunze, admirand bolta cereasca. În câteva minute adormi, uitand de mancarea lui Black .Dupa un somn bun, baiatul se dezmorti si pleca spre casa.

– De ce ai intarziat atat?!? Intreba Mira nervoasa

– Am venit prin padurice si am adormit langa scoarta unui copac batran, insa i-am luat cateva bunatati lui Black.

Fata il hrani pe Black, apoi plecara in curte pentru a vopsi casuta din copac, cat Mira planta cateva floricele.

– Fly, de ce a venit Black aici?

– Credeam ca l-ai adus tu.

Pe pielea lui Black aparusera cateva arsuri.Acesta se incolaci pe coperta Cartii Albe.

– Poate ar trebui sa cautam in carte cum am putea trata infectia. Eu citesc, iar tu noteaza elementele din compozitie.

Pe o fila cenusie se insirau cateva plante.

– Aici scrie anul in care au disparut, fiind niste plante rare si in acei ani,spuse Mira dezamagita

– Poate ar trebui sa folosim covorul sau chiar si ceasul mai ales ca am recuperat diamantul.

– Hai sa incercam ceasul de data asta.

Fata roti acul ceasului, iar fratii s-au intors in 1736.

– Si acum … de unde am putea sa le gasim? intreba fata, uitandu-se spre multimea de oameni ce se holba la ei.

Fiind intorsi in trecut,orasele nu erau dezvoltate,iar persoanele erau neevoluate.

– Uite! Aici este statuia despre care am vorbit anul trecut la scoala! Si acolo este un magazin, putem merge sa cautam o harta.

– Eu am scris in schita ca se gasise pe muntele Chiliad.

– Este prea departe. Avem novoie de covor pentru a ajunge in varful muntelui.

– Dar hai sa ne indepartam de lume, nu vrem sa afecteze viitorul.

Fratii au iesit din micul oras s,i unindu-si puterile, au ajuns pe munte. Era o priveliste incantatoare. Norii pufosi acopereau soarele, orasele erau ca niste felinare in marea intindere, dar temperatura ii facea pe cei doi sa se grabeasca.

– Si acum?intreba infrigurata fata.

– Acum ne continuam expeditia.

Datorita misiunii, fratii au continuat calatoria, vizitand Marea Rosie si diferite forme de relief. Intorsi acasa, fata citi cum sa prepare potiunea, iar Fly il cauta pe Black. Sarpele statea incolacit pe pervazul casutei din copac, iar ochii lui incepeau sa se inchida.

– Mira, grabeste-te! striga baiatul cu lacrimi in ochi

Dar din Cartea Alba lipsea ultimul fragment in care scria modul de preparare.

– Lipseste o parte si nu stiu unde esti continuarea.

Fata se gandea cum ar putea sa comunice cu grand-mere pentru a o intreba despre leac.

– Fly, am nevoie de sfaturile bunicii. Cum as putea sa comunic cu ea?

– Eu caut in cartea Neagra, iar tu citeste urmatoarele capitole, spuse baiatul grabit.

Rasfoind filele cartilor, acesta s-a gandit sa citeasca inca o data scrisoarea de la grand-mere.

– Fly, poate ar trebui sa mai cautam si aici indicii. Ma duc sa aduc o lupa, sper ca o sa gasim ceva cat mai repede.

Pe spatele paginii erau scrise cateva randulete aproape minuscule. Erau tiparite cu litere gri, incat doar la intuneric s-ar putea vedea. Fata trase jaluzelele si se duse in cel mai intunecat loc din incapere.

– Uite! Aici bunica ne spune despre felul in care sa ne folosim viziunile. E scris un numar de la o pagina, insa nu specifica despre ce carte este vorba.

– Ce numar este?

– Aici scrie 209, dar cele doua carti se termina la 207.

Baiatul incepu sa caute ultimele foi, insa in coperta primei carti era doar pagina 208.

– Aici este prima pagina, care lipseste, dar oare unde este cealalta?

Fata cauta si in cealalta coperta si spre fericirea celor doi gasi si cealalta foaie, putand sa o vontacteze pe bunica lor.

– Aici scrie ca o doar o persoana predestinata va putea sa revina,fara a ramane blocata in capcana timpului. E destul de riscant, poate ar trebui sa il ducem pe Black la veterinar, ar fi mai simplu si mai sigur pentru amandoi.

– E destul de usor fata de cum a trebuit sa recuperam diamantul pentru a ne intoarce in timp. Black ne-a aratat concret, cartea asa ca eu o sa risc.Merita totul de la noi. Incearca sa il faci sa uite de durere pana revin eu, zise fata, disparand intr-o ceata gri.

– Alo! E cineva aici? Intreaba fata speriata.

Totul in jurul ei era alb, insa se simtea urmarita. Era ca intr-un cub transparent ce o tinea departe de realitate. Se auzeau in fundal niste voci care vorbeau in cor. Fata incepu sa alerge in diferite parti, sperand ca o va reintalni pe bunica lor. Dar totul era in zadar. Era o mare de culori neutre ce o facea pe aceasta sa se piarda de portalul prin care venise. Din fericire, in fata fetei se infatisa un arbore batran, insa era ceva ciudat la el. In loc de minunatele frunze se aflau fotografii cu diferite persoane, iar pe crengi erau inscriptionate cateva nume.Fata atinse poza cu bunica ei, iar pomul disparu. Aceasta incepu sa planga, cazand in genunchi.

– Bunico, unde esti?

In spatele fetei ,se auzi o voce calda ce o facu pe aceasta sa se intoarca.

– Mira, ce cauti tu aici?

– Am nevoie de ajutorul tau! Black s-a imbolnavit si a inceput sa ii arda pielea.Cu ajutorul cartilor tale,am creat o potiune, insa lipseste pagina cu celelalte indicatii.

– Ei bine, draga mea. In atatea veacuri, cartea s-a destramat, fiind uzata de la atatea generatii.E de ajuns daca ai reusit sa prepari leacul. Pune-l in cateva lingurite de apa si incearca sa il dai asa. Dar acum grabeste-te sa ajungi la portal pana nu se inchide.

Aceasta disparu in eternitatea cubului alb, iar Mira incepu sa alerge,ghidandu-se dupa urmele pe care le-a lasat. Baiatul il asezase pe Black in locul lui preferat,langa patul celor doi. Sarpele era slabit de puteri, iar Fly o astepta pe Mira cu nerbadare.

– Am reusit! exclama fata multumita, aparand de nicaieri.Bunica mi-a spus sa ii dau leacul cu apa, ca un medicament normal. Trebuia sa ne gandim si noi la asta.

Fratele ei aduse in graba o cana cu apa, iar Balck o inghita numaidecat. Pielea lui se regenera Iar acesta se ridica pe propiile puteri, involacindu-se pe bratele celor doi copii. Fly isi aminti de nedumerirea legata de jurnal. Nu stia cine ii invadase intimitatea.

– Mira, zilele astea mi-a citit cineva jurnalul. Stii despre cine este vorba?

– Jurnalul tau e la locul lui, in buzunarul drept al hainei tale.

– Dar nimen inu stia unde il ascunsesem eu. Ai ceva sa-mi zici?

– Adevarul este ca in ultima vreme te-ai purtat cam ciudat, asa ca mi-am facut griji si am citit cateva pagini in speranta ca voi gasi motivul comportamentului tau.

– Nu pot sa cred ca mi-ai citit jurnalul! Puteai sa vorbesti cu mine, nu sa minti in tot acest timp. Spuse baiatul in timp ce cobora scarile, pregatindu-se sa plece afara.

– Fly,asteapta!

Fata ramase acasa, incercand sa isi indrepte greseala si ii organiza o surpriza baiatului.

– Buna, Alice! Sunt fata pe care ai cunoscut-o la targ.

– Buna, Mira! Cu ce te pot ajuta?

– Ai putea sa ne mai faci o vizita maine dupa-amiaza? Fratele meu ar fi foarte incantat!

– Multumesc pentru invitatie. Fac tot posibilul sa ajung. Trebuie sa inchid, am cateva repetitii la pian.

– Te astept maine. Pa!

Crudul adevar ii furase increderea lui Fly, facandu-l sa se indeparteze de sora lui. O privea ca pe o amenintare, dar oare…

…cei doi nu vor afla niciodata adevarul: cei doi frati sunt doar niste ganduri insufletite ce prind viata cu ajutorul nostru, al elevilor. Noi ne straduim sa le oferim diferite stari, experiente ce le vor marca viitorul. Acum, este randul scolii noastre sa creeze un capitol din minunata poveste ce va fi publicata din clipa in clipa.Roadele noastre vor fi apreciate de diferite cadre didactice sau chiar si de alti copii. Calatorind prin lumi de poveste si de magie, cei doi frati sunt reprezentarile viselor noastre, ale imaginatiei noastre debordante.Dincolo de aventura cuvintelor, noi elevii suntem autorii, plasmuitorii unor destine ce dau glas nazuintelor noastre,cautarilor noastre,esecuritor si izbanzitor noastre. Si astfel, prin alchimia imaginatiei fictiunea devine o alta realitate, a sufletelor noastre ce asteapta cu emotia fireasca a debutului publicarea cartii.

Timid, ultimul elev al clasei a saptea netezi filele scrise de colegii sai, privindu-le cu mandrie. ,,Acum suntem scriitori’’,  isi spuse, urmarindu-si colegii pe rand cu emotia unei maturitati din experienta muncii in echipa.,,Acum suntem o adevarata familie!’’,  isi continua el gandurile. Si printre visele ratacite ale imaginatiei, intr-un dans  intens, ganduri, sentimente,sperante, idealuri navaleau puternic.  De undeva, de departe, clopotelul deschise portalul unei alte realitati a copilariei… vacanta se apropia…