Aventurile Fraților Adrenalina – Capitolul 25

povestea calatoare sf gheorghe
Aventurile Fraților Adrenalina – Capitolul 26
septembrie 7, 2016
povestea calatoare botosani
Aventurile Fraţilor Adrenalina – Capitolul 24
septembrie 9, 2016

Aventurile Fraților Adrenalina – Capitolul 25

povestea calatoare galati

În casă nimic nu mai e la fel anul acesta… Crăciunul se apropie cu pași repezi, dar nimeni nu este fericit de acest lucru.

În fiecare an tata și Fly cărau bradul prin omăt și îl aduceau acasă. Aveau grijă să-l aleagă pe cel cu crengile cele mai bogate ca să poată atârna de coroana lui toate podoabele pe care le strânseseră de-a lungul anilor. În acest timp, Mira, mama și bunica pregăteau o grămadă de bunătăți. Când auzeau clopoțelul de la ușă însemna că au ajuns băieții cu bradul. Mira și mama săreau în ajutorul lor, iar bunica pregătea faimoasa ei ciocolată caldă cremoasă ca să se încălzească. După ce fixau bradul, tatăl aprindea focul în șemineu. Sărbătorile de iarnă puteau veni… ei erau pregătiți.

Era un obicei al familiei ca steaua să fie pusă în vârful bradului, pe rând, de cei doi copii. Anul trecut fuse rândul Mirei, și ajutată de tatăl ei care o ridicase în brațe se achitase cu succes de sarcina ei. Urma apoi împodobirea propriu-zisă a bradului care se realiza în sunet de colinde și de râsete cristaline ale copiilor care își aminteau cum au realizat fiecare podoabă în parte. Erau entuziasmați și nerăbdători să vadă a doua zi dimineață sub brad darurile împachetate cu multă migală și să descopere sub hârtia foșnitoare ce au cerut Moșului.

Din păcate, anul acesta, Fly era deprimat și statea în camera lui. Nu-și putea imagina sărbătoarea Crăciunului fără tatal său și fără bunica. Bradul fusese adus de niște vecini cumsecade, dar lui nici nu-i păsa. Tristețea îl copleșise. Stătea și privea în gol pe fereastră…. Nici măcar fulgii care cădeau într-un ritm amețitor nu reușeau să-i aducă un zâmbet. Cei doi șerpi îl priveau din colțul camerei și sâsâiau ușor încercând să-i atragă atenția. Ochii i se umpleau de lacrimi ori de câte ori zărea copii de mână cu părinții lor.

Nici Mira nu este într-o stare mai bună. Pierderea tatălui și a bunicii o afectaseră și pe ea destul de rău, dar trebuia să fie puternică pentru fratele ei. Ea era cea care reușea de fiecare dată să-l scoată din starea în care era.

O idee îi străfulgeră mintea. Se uită repede în caietul ei și se gândi: „Oare ce-ar spune tata și bunica despre asta?” dar repede își aminti că cei doi nu mai erau acolo pentru a-și da cu părerea, iar lumina din privire i se stinse la fel de repede cum i se aprinse. Era destul de clar că cei doi frați Adrenalină nu vor mai avea niciodată un Crăciun la fel ca în anii trecuți. Singurul lucru pe care puteau să-l facă era să accepte acest lucru, dar era nevoie de multă muncă pentru aceasta…

Doi adolescenți deprimați… Crăciunul care se apropie cu pași repezi….. un milion de gânduri care nu-i dau pace. Mama celor doi copii stă pe scaunul din bucătărie. Ce poate face ea să schimbe lucrurile? Cum îi poate ajuta pe cei doi? Fiecare ticăit al ceasului îi amintește de cumplitul blestem ce stăpânea familia Adrenalină.

Chiar și în aceste clipe cumplite își amintea de ziua în care Consiliul Suprem al Magiei a anunțat-o că va avea doi copii gemeni, o fată și un băiat care vor salva lumea, dar care se vor afla sub un blestem puternic. Tot atunci a aflat că acest blestem va fi diminuat doar dacă doi dintre membrii familiei vor păși intr-o lume paralelă, iar gemenii vor trebui să meargă după ei pentru a-i găsi.

Acele vești era îngrozitoare pentru biata femeie, așa că magicienii din Consiliu i-au dăruit un pergament pe care dacă scriai numele celui pe care dorești să-l vezi, îți apărea o imagine cu acesta. Deodată, tânăra mama știa ce cadou o să le dea lui Fly și Mirei. Un cadou ce, cu siguranță, avea să le readucă bucuria Crăciunului.

Între timp, Fly voia să vadă dacă mai ninge afară și se aplecă peste fereastră. Când să tragă capul în interior, observă un om în vârstă care tocmai lăsase o scrisoare în cutia lor poștală. Imediat a   strigat-o pe sora sa:

– Miraaaa, Miraaaaa, vino repede la mine în cameră să vezi ceva interesant!

– Ce e? Ce e? Nu mai striga așa că m-ai speriat.

– Vino repede! Cineva ne-a lăsat o scrisoare în cutia poștală.

– Cine ar aduce o scrisoare la așa o oră târzie? Poștașul cu siguranță nu…

Foarte curioși, cei doi frați se întrebau dacă este pentru ei sau pentru mama lor. Și cei doi șerpi începuseră să se foiască în terariul lor. În cele din urmă, roși de curiozitate au coborât să vadă cui îi este adresată.

Ca întotdeauna, fiind mai extrovertită și mai curioasă Mira l-a depășit pe fratele ei. Fără să-și dea seama, s-a împiedicat de pragul ușii de la cameră, iar ceasul pe care îl primise de la bunica ei s-a desprins de la mână alunecând. Niciunul dintre ei nu a observat acest lucru grăbiți fiind să iasă din cameră. De mult nu se mai întâmplase ceva interesant în casa lor. Fly a deschis încet cutia de scrisori temându-se parcă ca ceea ce văzuseră pe fereastră să nu fi fost vreo închipuire…. Nu era cazul! Scrisoarea era acolo, iar băiatul luă cu mare grijă prețioasa comoară privindu-și sora cu ochi strălucitori…

Cei doi frați au intrat în casă și au început să studieze cu atenție plicul. Bucuroși, au descoperit că la numele destinatarului era trecut numelelor: Fly și Mira Adrenalină. La numele expeditorului, însă, nu era trecut nimic. Cu mare grabă au rupt plicul și au despăturit hârtia din interiorul său. Spre surprinderea lor, textul era în limba franceză și suna cam așa:

Me chers tresors,

Je vous renvoyl le code que vous devriez dechiffrer. C´est la seule solution pour trouver l´autre monde paralelle. J´ai toutes la raisons de croire que là bas vous nous trouverez votre père, la pauvre malheureux qui est disparu depuis longtemps et bien sur moi mȇme.

Personne au monde ne peut décodifier le mystère de pendule …que seulement un coeur plein d´amour pur peut le faire!

Je vous suggère de commencer par mettre les aiguilles du pendule à l´heure 12.52 minutes.

À bientôt!

Votre grand-mère

Cei doi copii au citit cu sufletul la gură conținutul scrisorii, iar când au ajus la ultimul rând unde au descoperit semnătura bunicii lor s-au privit cu ochii in lacrimi. În bilet aceasta le spunea că, dacă doresc să se revadă cu ea și cu tatăl lor, trebuie să mute acele ceasului la ora 12.52 . Astfel vor avea acces în lumea paralelă în care se aflau cei doi.

Eu nu cred că este adevărat ce scrie aici! Șopti Mira sceptică. Dacă grand-mère ar fi dorit să ne comunice ceva atât de important ar fi găsit o cale mult mai directă pentru a o face. Dacă este o capcană?

Și mie mi se pare ciudat modul în care a ales să comunice cu noi, completă Fly. Pe de altă parte, dacă este adevărat, vom avea șansa să ne reîntregim familia. Îți dai seama ce ar însemna asta? Să luăm masa de Crăciun în formulă completă…. Ar fi un vis devent realitate.

Da, știu. Și eu îmi doresc asta la fel de mult ca tine. Atât de mult încât imi este frică să sper. Dacă este doar o păcăleală? Dacă este cineva care ne vrea răul?

Eu zic să studiem cu atenție scrisoarea și cesul, iar în cele din urmă vom găsi răspunsul pentru toate frământările noastre, adăugă Fly îngândurat.

Privirile celor doi copii s-au îndreptat spe mâna Mirei unde se afla de obicei ceasul bunicii.

Ceasul… unde este ceasul….. ce s-a întâmplat cu el? exclamă Fly impacientat. L-ai pierdut? Cum este posibil una ca asta?

La fel de îngrijorată ca fratele său, dar fără să dorească să arate asta, Mira îi spune că l-a lăsat probabil pe măsuța din camera ei.

Dar tu nu îl scoți niciodată de la mână! Cum e posibil așa ceva?

Hai să nu ne speriem degeaba și să mergem să îl luam.

Cei doi copii se reped furtunoși pe scări spre camera fetei. Dau ușa de perete, și se uită direct spre măsuța Mirei. Ceasul bineînțeles că nu se afla acolo….

În cele din urmă decid să refacă ultimele mișcări ale fete, fără niciun folos însă. Ceasul parcă intrase în pământ. Până și mama lor devenise suspicioasă și a început să-i ia la întrebări. Ca să scape de întrebările acesteia, copiii i-au spus că nu își găsesc un referat pe care ar trebui să-l predea la școlă în zilele următoare. Mira și-a dat seama că ar fi putut pierde ceasul atunci când s-au întrecut la ușă pentru a recupera scrisoarea. Aplecându-se pentru a cerceta cu atenție covorul din camera de zi, îl observă sub canapea. Când să il ridice realiză că acesta se dezmembrase în cădere și acum îi lipsea o rotiță.

-O,nu! Ce ne facem? Ceasul este stricat și nu vom afla niciodată dacă ceea ce este scris în scrisoare este adevărat sau doar o invenție, oftă înciudată fata.

– Stai putin, poate găsim rotița lipsă dacă vom căuta cu mai multă atenție, răspunse Fly.

Între timp lângă cei doi copii își făcuseră apariția și cei doi șerpi Black și White. Cine putea fi mai potrivit să caute piesa lipsă decât cei doi care se puteau strecura în cele mai ascunse cotloane.

-Ajutați-ne, vă rog! Șopti fata către cei doi șerpi. Avem în sfârșit șansa să ne reîntâlnim cu tata și bunica, iar, din cauza neatenției mele, acest lucru ar putea fi compromis.

– Black, ai putea, te rog, să ne ajuți? întrebă și Fly. Scrisoarea spunea că trecerea în universul paralel se poate face la 12.52 și aproape am rămas fără timp.

Ochii lui Black păreau a fi din nou asemeni ochilor bunicii. Se undui ușor pe lângă picioarele canapelei și White îl urmă îndeaproape.

Cum White era un șarpe șiret, putea să se strecoare peste tot. Căută în cele mai întunecoase locuri ale camerei, dedesubtul patului, după calorifer, în sertar. Încet-încet deznădejdea punea stăpânire pe el. Ceva îi spunea că totuși nu este cazul să se dea bătut, să nu abandoneze căutarea. Limba bifurcată adulmeca spațiul îngust. Nu cercetase însă în apropierea lucrurilor fetei. Îi era teamă ca nu cumva să se supere Mira pe el. Știa cât de mult își iubește acesta intimitatea. Trecu ușor pe lângă penar, ocoli desenul ce reprezenta portretul bunicii și apoi dădu peste păpușa pe care tatăl Mirei i-a dăruit-o acesteia cu ocazia ultimului Crăciun pe care l-au petrecut împreună.

Împinse ușor cu botul păpușa și mirarea îi apăru în ochii ca două mărgele: descoperise piesa lipsă. Se întoarse cu corpul grațios unduindu-se către ușă. În cameră intră brusc Mira a cărei expresie se schimbă când îl văzu.

-Fly, trebuie să vii să vezi! White a găsit piesa lipsă !

-Perfect! Exclamă băiatul. Acum putem reface ceasul care ne va ajuta să îi vedem pe tata și pe bunica.

Cei doi copii s-au așezat la birou, iar Mira cu atenția unui chirurg care se pregătește de o incizie importantă așeză rotița ceasului la locul potrivit. Un oftat de ușurare scăpă din piepturile celor doi copii. Deși nu erau ferm convinși că scrisoarea este una reală, acum puteau măcar să încerce cele ce erau scrise acolo.

– Te rog, Fly, poți tu să fixezi limbile ceasului la ora indicată de bunica. Nu uita însă să tragi draperiile pentru a ne feri de ochii curioși ai vecinilor.

Făcând întocmai cum îi spusese sora sa geamănă, Fly trase draperiile și potrivi limbile ceasului.

Ca prin minune, camera se coloră într-o lumină albastră. Copiii priviră cu ochi cercetători în jurul lor , și uitându-se pe tavan, observară deasupra ceasului proiectată ceea ce părea a fi o parte a unei hărți.

– Știam eu că e prea frumos să fie adevărat! Suspină el. Este doar o parte dintr-o hartă. Nu putem face nimic cu ea. Lipsește ceea ce este cel mai important. Drumul spre universul paralel.

– Acum sunt sigura că cea care a scris scrisoarea este bunica. Ea știa cât de mult îți plac misterele, Fly, și de aceea nu este decât o jumătate de hartă. Trebuie să căutăm și cealaltă jumătate pentru a afla drumul corect.

– Da, ai dreptate, Mira. Îmi plac misterele și bunica știa acest lucru, Însă mi-aș fi dorit ca măcar de acestă dată lucrurile să fie mai simple. Hai să citim din nou scrisoarea poate răspunsul se află acolo.

Anticipând cele spuse de băiat, Black se îndrepta spre ei cu scrisoarea în bot. Ochii îi străluciră din nou asemeni ochilor bunicii. Deși nu era prima dată când se întâmpla acest lucru, Mira tresări.

– Of, mereu am senzația că mă privește bunica ori de câte ori se uită Black la mine, rosti aceasta.

– Și eu la fel; completă Fly. Oare este doar în imaginația noastră? Oare ne este nouă atât de dor de ei încât vedem lucruri ce nu există?

– Hai să citim din nou scrisoarea!

Deși s-au uitat cu atenție și au recitit fiecare cuvânt de mai multe ori, nimic din ce era scris acolo nu le părea a fi vreun indiciu. În cele din urmă, Fly a realizat că este posibil ca pe hârtie să fie scris ceva cu cerneală simpatică. Și-a adus din cameră ochelarii pe care îi primise de Crăciunul trecut și în momentul în care și i-a pus, misterul a fost lămurit: în partea de jos a scrisorii era desenată cealaltă jumătate a hărții, iar chiar în colțul hârtiei era scris un nume de fată- Sarah. Nu le mai rămânea copiilor decât să le proiecteze împreună, ceasul și scrisoarea, astfel încât să formeze un întreg.

– Ești gata Mira să aflăm dacă ceea ce scrie în scrisoare este adevărat? Să ne întâlnim tatăl și bunica?

– Bineînțeles, nu cred că îmi doresc nimic mai mult. Însă mă tem ca nu cumva să lipsim prea mult, iar mama să ne caute. Cred că ar trebui să lăsăm scrisoarea bunicii la vedere ca ea să poată ști unde suntem.

– Da, ai dreptate, hai să potrivim cele două hărți să vedem ce se întâmplă, rosti Fly cu o energie pe care Mira nu o mai văzuse de mult la el.

Cu un zâmbet în colțul gurii, Mira potrivi ceasul, iar acesta și scrisoarea au început să lumineze puternic și în dreapta camerei s-a deschis o ușă ce nu o mai văzuseră până atunci. Cei doi frați s-au uitat unul la celălalt, s-au luat de mână și au pășit timid peste pragul acesteia. În urma lor ușa s-a trântit cu zgomot și au rămas învăluiți într-un întuneric dens.

– Mira, îmi este teamă! șopti Fly cu o voce tremurată.

– Și mie, dar suntem împreună și asta este tot ceea ce contează îl încurajă fata care se străduia să-și ascundă panica pentru a nu-și speria fratele și mai tare.

Se pare că cei doi șerpi îi urmaseră pe gemeni în aventura lor, iar ochii acestora au început să strălucească în întuneric, în timp ce sâsâiau încetișor încercând parcă să-i liniștescă. Copii s-au mai calmat și au început să-și folosească toate simțurile pentru a-și da seama unde se află.

– Mira, ție nu ți se pare cunoscut mirosul acesta? întrebă Fly fremătând din nări.

– Ba, da, e mirosul prăjiturilor pe care le făceam cu bunica de fiecare dată când era Crăciunul: scorțișoară, ciocolată, cardamon și un strop de ghimbir…. Da….. miroase ca în casa noastră …..

Ochii celor doi au început să se obișnuiască cu lumina slabă care era făcută de ochii șerpilor și să distigă contururile obiectelor ce îi înconjurau.

– Fly, suntem la noi acasă, strigă Mira prinzând curaj. Suntem în camera de zi. Probabil că a fost doar în imaginația noastră portalul acela.

Pe când rostea aceste cuvinte, camera se lumină ușor, iar cei doi au putut să o zărească în bucătărie pe grand-mère. Aceasta era în dreptul cuptorului și tocmai scosese o tavă cu fursecuri. Copii au rămas înmărmuriți pentru o clipă: același păr alb prins într-un coc îngrijit, ochi albaștri ca cerul unei zile senine de vară care se încrețeau pe la colțuri, aceeași gură care se arcuia a zâmbet, mâinile îmbătrânite, dar gata oricând să ofere alinare… Era bunica lor.

– Grand-mère ! au strigat cei doi la unison repezindu-se în bucătărie….. tu ești? Nu este o închipuire?

– Eu sunt, dragii mei, rosti femeia deschizând larg brațele să-i cuprindă pe amândoi. Ce mari     v-ați făcut! Ce dor mi-a fost de voi… Mira, mă bucur că ai decis să îți lași părul să crească spuse bătrâna mângâind-o pe părul roșcat. Arăți ca o adevărată domișoară… Iar tu Fly….. ești un adevărat bărbat…..

Totul era așa de cald și de frumos… Atmosfera era una de sărbătoare, casa împodobită ca de obicei. Mirosul fursecurilor se îmbina cu cel al bradului, iar brațele bunicii atât de primitoare…. Totuși cum era posibil? Bunica era moartă așa cum era și tatăl lor… sau fuseseră miniți?

– Haideți, dragii mei, să ne așezăm pe canapea. Sunt sigură că aveți multe întrebări să-mi puneți.

– Da, buni, cum este posibil să fii în viață? Tata unde este?

– Pe rând, dragii mei, pe rând voi răspunde la fiecare întrebare.

– După cum v-ați dat seama nu suntem o familie ca toate celelalte. Strămoșii mei au fost niște vrăjitori foarte puternici, iar o parte dintre puterile lor au fost moștenite de mine, de tatăl vostru și, după cum cred că v-ați dat seama până acum, de voi. Rostul nostru este să apărăm binele de forțele malefice care sunt din ce în ce mai puternice. Tatăl vostru s-a îndrăgostit de o femeie fără puteri, de mama voastră, și în ciuda sfaturilor mele s-a căsătorit cu ea. La scurt timp ați venit voi pe lume, lucru care ne-a bucurat foarte mult, dar ne-a îngreunat existența. Trebuia să facem orice pentru a vă apăra de tot ceea ce este rău ca voi să vă puteți duce la îndeplinire destinul.

– Dar, grand-mère….

– Șșșș, draga mea, lasă-mă să-mi termin povestea: pentru ca să putem alunga blestemul care ne urmărea, tatăl tău și cu mine a trebuit să pășim în această lume paralelă. Nu v-am lăsat singuri. V-am lasat cei doi șerpi, Black și White să vă fie alături ori de câte ori vă va fi dor de noi și să vă ajute în încercările voastre.

În timp ce bunica rostea aceste ultime cuvinte, se auzi ușa de la intrarea în casă, iar în camera de zi își făcu apariția tatăl copiilor.

-Tată, ce dor mi-a fost de tine, au strigat cei doi copii repezindu-se spre bărbatul care se îndrepta spre ei cu brațele deschise.

– Dragii mei, și eu v-am simțit enorm lipsa, dar după cum cred că v-a explicat bunica voastră, nu am avut altă soluție mai bună. A trebuit ca noi doi să plecăm pentru ca voi, scumpii mei, și mama voastră să fiți protejați. Mă bucur să vă văd și că ați reușit să găsiți portalul pentru a ne reîntâlni. Totuși nu trebuie să abuzăm de acesta pentru că cei care ne vor răul sunt pe aproape și ne urmăresc orice mișcare…

Fericiți de reîntâlnire, cei trei au decis să o ajute și pe mama gemenilor să treacă în lumea paralelă pentru a se bucura împreună de Crăciun. Pregătirile erau în toi. Toată lumea zâmbea gândindu-se la clipele minunate pe care le vor trăi în dimineața de Crăciun când vor deschide cadourile. Părinții aranjau ultimele detalii. Colinde vesele răsunau de la vechiul radio din bucătărie, când un sunet ciudat se auzi în toată casa….

– Repede copii, se pare că vom avea oaspeți nepoftiți!

– Dar, bunica, nici nu am reușit să ne bucurăm pe deplin unii de alții…

– Așa este dragii mei, dar siguranța voastră este mai importantă decât orice altceva. Mergeți repede în camera vostră și poriviți limbile ceasului la 12.52 așa cum ați făcut când ați venit aici. Veți merge în universul vostru unde veți fi feriți de ce este rău.

Fără a mai sta pe gânduri, gemenii au urcat în camera lor urmați de părinți. Cu ochii în lacrimi, Fy, Mira și mama lor au aranjat limbile ceasului și scrisoarea pentru ca harta să îi ducă în lumea lor. Erau distruși… Își doreau atât de mult să petreacă un Crăciun în cinci.

În câteva secunde se aflau din nou în camera Mirei și priveau în jur nevenindu-le să credă că ceea ce trăiseră era real. Dacă nu ar fi avut în buzunare câteva dintre fursecurile bunicii nu ar fi crezut că este adevărat ce au trăit.Nici măcar îmbrățișările mamei nu reușeau să le alunge tristețea.

– Mira, trebuie să facem ceva pentru fratele tău. Îmi ete teamă că va cădea din nou în depresia care l-a măcinat în ultimile luni.

– Știu, mamă, dar nu am idee ce am putea face să-l scoatem din acea stare.

Cred că este cazul să-i dau mai devreme cadoul pe care i-l pregătisem de Crăciun. Am primit de la Consiliul Vrăjitorilor înainte ca voi să veniți pe lume un pergament pe care, dacă scrii numele unei persoane dragi, aceasta îți va apărea în fața ochilor. Problema este că nu am pixul cu care se poate scrie. Cred că doar tu îl poți aduce. Trebuie să cercetezi cu atenție lucrurile pe care le-ai moștenit de la grand-mère și vei găsi acolo soluția.

Mira plecă însoțită de cei doi șerpi să cerceteze lucrurile din cameră. În acest timp Fly rămăsese cu ochii pironiți în tavan. Era atât de trist, încât nu își imagina că există ceva care să îi schimbe dispoziția.

În timp ce cerceta jurnalul bunicii sale, Mira adormi răpusă de oboseala care o cuprinsese în ultimile zile. Începu să viseze atât de frumos…. Se făcea că era alături de bunica sa sub mărul din fundul curții, iar aceasta îi povestea despre scobura din trunchiul acestuia. Râdea în hohote nevenindu-i să creadă că acolo se ascundeau lucruri minunate așa cum îi povestea bunica. „Haide, grand-mère! Poți găsi în scorbură cel mult o veveriță rătăcită, nicidecum lucruri magice!”

În timp ce rostea aceste cuvinte se trezi ca prin farmec. Realiză că visul îi fusese trimis de tatăl și de bunica sa și se repezi în grădină. Înlătură cu mâinile goale zăpada ce acoperea trunchiul copacului fără să-i pese că mâinile i se înroșiseră de la ger. În cele din urmă descoperi scorbura. Căută febril în interiorul ei și descoperi într-un cotlon îndepărtat pixul despre care îi vorbise mama ei.

Alergă în casă și îi strigă pe Fly și pe mama. Cei doi au venit repede în camera de zi speriați de intensitatea vocii sale.

-Mamă, mamă am găsit pixul! Hai să scoatem pergamentul și să le scriem numele bunicii și al tatei…

Fără să înțeleagă despre ce este vorba, fratele său o privea buimac. Oare revederea cu cei dragi pe care îi credea dispăruți o făcuseră pe soara sa să își piardă mințile?

Mira îi povesti pe scurt despre ce este vorba și îl rugă să scrie pe pergament numele celor doi. Fly îi luă pixul și pergamentul din mână și cu o mână tremurândă scrise:

GRAND-MéRE                                                                     TATA

Imediat, tatăl și bunica au apărut în fața ochilor lor lăcrimând de bucurie. „ Ce bine că suntem din nou împreună” se auzea din piepturile tuturor. „Vom petrece din nou Crăciunul împreună și ne vom bucura de frumoasa noastră familie… ” .Cei doi șerpi se agitau și ei în jurul lor bucuroși de reuniune.

Așa au reușit să petreacă împreună sărbătorile, Fly reușind să treacă peste tristețea ce pusese stăpânire pe el și fiind astfel mult mai pregătit să i se alăture surorii sale în îndeplinirea misiunii ce le fusese scrisă la naștere.