Aventurile Fraților Adrenalina – Capitolul 29

povestea calatoare zalau
Aventurile Fraților Adrenalina – Capitolul 30
septembrie 3, 2016
povestea calatoare satu mare
Aventurile Fraților Adrenalina – Capitolul 28
septembrie 5, 2016

Aventurile Fraților Adrenalina – Capitolul 29

povestea calatoare giurgiu

În acea dimineaţă, Mira se trezi buimacă uitandu-se la ceas. Se ridică din pat, ducându-se spre camera lui Fly:

– Trezeşte-te! Trebuie să-l luăm pe Black şi să plecăm în căutarea altor indicii în legatură cu misiunea noastră de a salva lumea.

Fly asculta cu uşoara-i ironie caracteristică vorbele surorii sale, apoi coborâră la micul dejun. Black nu apăruse pe nicăieri, aşa că gemenii se strecurară printre cuferele prăfuite de atâta timp din podul casei, pentru a-l căuta. Nici urmă de el. Căutară sub pat,în dulap, în gradină, dar şarpele era de negăsit:

– Nu se poate să fi dispărut! spuse Mira,  cu un strop de disperare in voce.

– Cineva l-a răpit, dorind să facă imposibile şansele de reuşită ale misiunii noastre. Nu putem salva lumea de atâtea spirite rele fără el.

– Trebuie să-l găsim, spuse Mira, apoi începu să plângă uşor. O lacrimă străvezie i se scurse pe ceasul magic, luminându-l dintr-odată.

Gemenii simţiră un fior pe şira spinării, iar timpul parcă se opri in loc. Ajunseră pe un bulevard sinistru, întunecat,plin de umbre si negură. Oare acolo avea sa se afle Black?

Undeva , in depărtare se vedea ceva micşorându-se. Putea fi Black, dar instinctul copiilor îi făcu uşor nesiguri. Cu toate acestea,  Fly si Mira porniră rapid către locul luminat doar de nişte felinare vechi. Cu cât se apropiau, lumina devenea mai slabă si pâlpâia încontinuu. Îl văzură pe Black intr-o cuşcă, păzită de un suflet.

– Crezi că avem vreo şansă să-l recâştigăm pe Black? intreabă Mira, ingrijorarea citindu-se in vocea ei nesigură.

– Nu am ajuns aici ca să renunţăm! Trebuie să- l recuperăm! Este singura noastră şansă să ii revedem pe bunici.

Mira se simţea mult mai determinată. Ajunşi in faţa sufletului, acesta părea să nu îi vadă.

– Crezi ca putem să il luam aşa pur si simplu? Fly nu işi termină bine fraza, iar sufletul incepu să vorbească.

– Black poate fi al vostru in schimbul amuletelor voastre.

Uimirea se putea citi cu uşurinţă pe feţele fraţilor.

– De ce ai tu nevoie de amuletele noastre?

Spiritul se transformă pe loc intr-un om plinuţ, îmbrăcat intr-o salopeta in carouri in culorile alb,verde-măsliniu şi roşu,cu o pălărie ţuguiată,  de care avea prinsă o pană roşie ca focul.Omul începu deodata să explice cu accent de neamţ:

– Eu,împreună cu prietenul meu bun Castanel,care nu este un nume ciudat,am fost multă multa vreme gardienii supremi ai fericirii şi  ai prieteniei.Noi înfruntam forţele urii si ale răutăţii împreună,până când , intr-o zi…Castanel nu a mai putut duce la capăt misiunea pe care o începuse si m-a părăsit.Numai împreună cu ceasurile si iubirea mea il pot aduce înapoi. Aşa că…

– Nu!Uită-te la tine!Ceea ce spui nu este din iubire!spuse Mira.

– Ba daaaaa, spuse omul, apropiindu-se discret de copii.

– Ura si răutatea te-au posedat!Tu vrei doar să fii din nou gardianul suprem!Nu îţi pasă de prietenul tău Castanel!

– Spui minciuni,dragă fetiţă, spuse el si se repezi asupra Mirei.Fly interveni ,însă omul ii dădu neintenţionat un cot în gură, lucru care il făcu pe Fly să se teleporteze împreună cu ceilalţi doi intr-o pădure întunecoasă.În celălalt capăt al pădurii, ceva licărea. Pe chipul copiilor se citea nedumerirea acestora şi că aveau multe întrebări pe care să i le împărtăşească bărbatului, dar neamţul le făcea semn să tacă. Împreună au plecat spre locul cu pricina.Ajunşi acolo, cei trei au observat că era un cufăr auriu.

– Ce e asta? De ce ne-ai adus aici? întrebă Mira.

– Vreau ca voi să mă ajutaţi să îl găsesc pe Castanel.

Mira se înfurie foarte tare pe neamţ,iar în gândul acesteia era doar un singur lucru , că neamţul voia să fie din nou gardianul suprem şi că voia doar să se folosească de Castanel.
Ea intenţionă să spună ceva,dar Fly o opri.

– Bine,te vom ajuta,doar cu o condiţie: să ne ajuţi si tu la rândul tău să-l găsim pe Black! spuse Fly

– Cine este Black? întrebă neamţul.

– Black este şarpele care ne ajută mereu! Ne-am ataşat foarte mult de el si fără acesta nu putem continua misiunea noastră.

Deodată,  din cufar se auziră nişte sunete ciudate.

Acestea semănau cu susurul unei ape curgătoare.Tiptil,Mira şi Fly se îndreaptără spre cufăr ,iar neamţul rămase privindu-i pe copii cu o faţa neliniştită.

Ajungând lângă cufăr, Mira ii spune lui Fly:

– Deschide-l tu !

– De ce eu? zise Fly revoltându-se.

– Offf… Bine, il deschid eu, fricosule!

Cu tot curajul de pe lume,Mira deschide cufărul, şi , ce să vezi?Din el ieşi un şarpe de culoare roşie cu dungi albe.

– Cine eşti tu? întreabără cei trei in acelaşi timp.

– Sunt fratele mai mare a lui Black,Jolidon.

Până să apară el,am fost cel mai bun prieten al bunicului vostru.Din ziua in care s-a născut Black,el a început să mă ignore de parcă aş fi fost un necunoscut.Zilele treceau,iar noi, Jolidon si bunicul,ne transformam din cei mai buni prieteni in cei mai mari duşmani.Intr-o zi,sătul de nepăsarea lui,m-am decis să plec de acasă şi să îmi caut alt prieten în pădurea aceasta,dar , din păcate , am fost închis în acest cufăr.Vă mulţumesc că m-aţi eliberat pentru că acum pot să mă duc să- l omor pe fratele meu Black şi să îmi recapăt vechiul meu prieten, pe bunicul vostru,spuse Jolidon îndepărtându-se de cei trei.Deodată Mira strigă revoltată:

– Nu te poţi duce să îl omori.Black ne va ajuta să îi eliberăm pe bunicii noştri ,care nu sunt morţi,dar sunt prinşi într-o buclă a timpului.Black ne va ajuta şi să salvăm lumea.

Şarpele se opri si zise:

– Bine,nu îl voi omorî,dar să ştiţi că ,dacă bunicul vostru nu va deveni cel mai bun prieten al meu, îl voi omorî!

– Acum trebuie să ne ajuţi mai întâi să il găsim pe Castanel,pentru ca acest neamţ să ni-l dea înapoi pe Black.

Jolidon acceptă propunerea si porniră toţi in căutarea lui Castanel.

Umblară ore în şir prin pădure ,dar nu găsiră absolut nimic.

La un moment dat , Fly zice:

– Hai să ne întoarcem!Căutarea noastră e in zadar.Dacă se întoarce mama şi nu ne găseşte acasă?

– Fly! Nu te mai ingrijora, totul va fi bine,zise Mira.

Deodată se auzi un ţipăt.

– AJUTOR!

Mira,Fly, Jolidon si neamţul s-au dus cât de repede puteau spre locul de unde s-a auzit zgomotul.Văzură o femeie legată  cu o frânghie groasă de un copac de către doi troli de cinci metri, graşi ,păroşi ,de o nuanţă cafenie, cu nişte ochi mici si verzi de sticlă.S-au ascuns după un copac înalt înainte să fie  văzuţi de către troli.

– Trebuie să o salvăm !spuse Mira.

– Dar cum?întreabă Jolidon.

– Păi…tu vei fi momeala !

– Eu?!De ce eu? zise Jolidon.

– Pentru că pe tine nu te vor prinde!

– În timpul in care trolii mă vor urmări,  voi ce o să faceţi?

– Noi vom încerca să rupem frânghia.Dacă nu vom reuşi, atunci tu vei veni spre noi, iar Fly ne va teleporta.

Copiii nu ştiau însă că această scenă era creată de Jolidon pentru a-i prinde într-o capcană .  Neamţul fusese vrăjit de acesta , cu pretextul că îşi va primi ceasurile de care avea nevoie  pentru a-l readuce la viaţă pe Castanel.

– Nu o să fiu momeala, strigă Jolidon.

– Nici noi nu putem fi!

– O, dragii mei ,voi aţi fost mereu o momeală. Jolidon, teleportează-i!

Şarpele şopteşte o vrajă ,iar micuţii se trezesc într-o cameră întunecoasă, legaţi de nişte scaune . Cu întârziere , apare şi neamţul , lăsându-şi la vedere ecusonul pe care era inscripţionat numele acestuia.

– Mitch!mârâie Mira .  Ce gardian al fericirii mai eşti tu , legând doi copilaşi de nişte scaune? Castanel nu ar fi mândru de tine!

– Tu , copilo, să taci ! Mulţumiţi zeităţilor că nu v-am dus în camera de tortură !

– Eşti orbit de ură!intervine Fly. Jolidon te-a vrăjit! Ajutându-se de dorinţa ta, a găsit o cale să ne tortureze şi să-şi obţină  şi ceasurile! Dar , după ce ne-a făcut Jolidon, probabil că nu o să-ţi primeşti niciodată ceasurile! Trezeşte-te , Mitch! Gândeşte-te la Castanel , la noi , la Black !

Bărbatul îşi scutură capul de două ori, iar ura din ochi îi dispare.

– Doamne, copilaşi! Îmi pare aşa rău ! spune Mitch în timp ce-i dezleagă. Hai să-l salvăm pe Black!

În acel moment Fly,Mira şi Mitch se folosiră de amuletă pentru a se teleporta.Ei au ajuns pe un câmp arid , care părea lipsit de viaţă.Se uitară în jur după ceva familiar.Mitch văzu o sclipire în depărtare.

– Copii,cred că am un indiciu!strigă el încrezător.

Cei trei merseră spre locul cu pricina.Acolo ei zăriră o armată de căpcăuni mari şi înfiorători.Ţineau în cuşcă un om slab cu o cămaşă gri deschis şi o pereche de blugi vechi.

– E Castanel! strigă Mitch.

– Nu are cum să fie Castanel! exclamă Jolidon. El a fost omorât de vrăjitoarea Lilica, care este acum blocată într-un gheţar din Antarctica de către fratele meu, Black. Ea sigur mă ţine minte. Castanel este înmormântat chiar lângă locul unde este ea blocată. Doar ea îl poate readuce pe Black la voi. Dar pe Castanel, nu.

– Păi,  hai la ea,spuse Mira.

– Sigur e periculos, a spus Fly.

– Totuşi, hai să încercăm!

– Bine, exclamară toţi în cor.

Jolidon îi teleportă chiar la vrăjitoarea Lilica. Ei încercară să o dezgheţe pe roşcata vrăjitoare. Au reuşit într-un final. Mira o întrebă dacă îl poate readuce pe Black.

– O să-l readuc, dar cu o singură condiţie: Să mă lăsaţi să văd ceasul vostru.

– Nu am face una ca asta, spuse Mira.

– Uite-l! spuse Fly.

– Nu,Fly. Nu face una ca asta.

Vrăjitoarea Lilica îi fură ceasul şi s-a teleportat alături de Mitch şi Jolidon, departe de copii, lăsându-i singuri în mijlocul Antarcticii, lângă mormântul lui Castanel. Luând niste ţurţuri mari,copiii au reuşit să deschidă mormântul lui Castanel.Acesta era îmbrăcat într-o robă lungă,veche,ruptă pe alocuri ce semăna cu o robă vrăjitorească.

De undeva din glugă scoase o jumătate de baghetă , apoi din barba sa lungă scoase cealaltă jumătate.Brusc din baghetă ieşi o lumină verde,  puternică. Castanel îi văzu pe copii :

– Vă mulţumesc că m-aţi eliberat!Nu vă puteţi da seama cât de mult am stat închis acolo!spuse Castanel în timp ce îşi repara roba cea veche cu o vrajă.

– Lilica a plecat cu Jolidon si cu Mitch!Trebuie să o distrugem şi să îl luăm înapoi pe Black de la Mitch!

– Partenerul meu Mitch?Asta nu e o problemă, căci eu am puterea de a vedea unde este Mitch în orice moment.Din câte văd,acum  este blocat într-o cuşcă atârnată de un copac inalt.Lângă el este Lilica. Se pare ca a readus-o la viaţă pe sora ei.

Copiii si Castanel se teleportară acolo si  văzură o creatură marină ce avea şerpi în loc de păr si opt tentacule ,în loc de picioare .Copiii se strecurară si, in timp ce vrăjitoarele erau plecate , il eliberară pe Mitch.Imediat ce îl văzu pe Castanel , făcu o vrajă si il înapoie pe Black copiilor.Îşi luară rămas bun si se teleportară direct in paturi.

În ziua următoare, cei doi gemeni nici nu aveau habar ce îi așteaptă. În dimineața aceea, mama lor bătu la ușa pentru a-i trezi pe cei doi și a-i chema la micul dejun.

– O să ajung înaintea ta, Fly! spuse Mira, luând-o pe scările de lemn.

Cu cât coborau mai multe scări, cu atât scârțâitul acestora se auzea mai intens. Mira conducea așa-zisa „cursă”, fiind foarte concentrată să câștige. Astfel, nu realiză că Fly nu mai era în spatele ei, până când nu ajunse la capătul scărilor.

– Ha! Am câștigat! spuse Mira cu mândrie.

– Ajutoooooor! se auzi un strigăt răgușit, ce părea a fi vocea lui Fly.

Fata urcă scările și văzu un portal de culoare arămiu deschis.

– Fly? Frățioare? Blaaak, ajută-mă!

Șarpele veni sâsâind nervos, fiindcă fu trezit din somn.

– Ce se întâmplă?

– Fly a căzut în chestia asta… nu știu ce e… cred că un portal.

– Vai mie… e grav. Fly este prins într-o dimensiune foarte periculoasă.

– Ce vrei să spui?

– Este o dimensiune care pare foarte pașnică la început, însă scopul celor de acolo este să îl dea reginei dimensiunii respective, pentru a-i tăia membrele. Dacă nu ne grăbim, Fly va păți ceva cumplit! Fără să mai stea de vorbă, Mira şi Blak își dădură drumul în portal, iar acesta se închise.

Intrând în portal, Black şi Mira au observat o cameră secretă având forma unei cărţi foarte mari pe care scria „CINE INTRĂ AICI, NU VA MAI VEDEA LUMINA NICIODATĂ!”

Mira, curioasă, deschise uşa „cărţii” şi văzu un pantof de-al lui Fly. În acel moment, speriată, îl strigă pe Black și îi spuse :

– Am găsit un pantof de-al lui Fly. Sigur a fost aici.

– Nu pot să cred, acea regină îl poate tortura chiar în acest moment.

Black ieși nervos din „carte” şi îi spuse Mirei că, dacă nu se vor grăbi, îl pot pierde pe Fly. Mira nu se dădu bătută şi, într-un final, îl descoperi pe Fly. El era legat de un scaun şi Regina îl supraveghea în tot ce face…

Într-un moment de neatenție al Reginei, Mira rupse frânghiile şi îl scoase pe Fly din locul de tortură. Nu au apucat niciun moment să se bucure, pentru că o văd venind nervoasă pe Regină:

– CUM VĂ PERMTEŢI SĂ FACEȚI UNA CA ASTA ÎN PALATUL MEU DE CĂRŢI?

– Ne pare rău, spuse Mira pe un ton fricos, nu am vrut să vă deranjăm!

– Uitați, m-aţi deranjat şi pentru asta îl voi lua pe fratele tău sclav…

Mira o rugă să nu facă asta, dar niciun rezultat. Într-un moment de linişte,….

…un sunet ascuțit a răsunat în încăperea spațioasă ca de nicăieri, distrăgând-o pe Regina. În acest timp, cineva, nu se știe cine, i-a eliberat încheieturile lui Fly. Nu după mult timp, Regina a observat și a pornit în căutarea lor. Fly i-a luat pe Black și Mira, intrând în prima încăpere care le-a ieşit în cale. Au reușit să scape de gărzile regale și de Regină. La început, nu și-au dat seama ce era în neregulă în încăperea rece şi întunecoasă, cu un aer ciudat. Au ales să inspecteze fiecare câte o parte a încăperii, în speranța găsirii unei ieșiri, și au decis să își ignore instinctele, punând sentimentele de neliniște pe seama faptului că se află într-un loc necunoscut. Însă, când țipătul Mirei a umplut încăperea și au fugit spre ea, au înțeles că neglijarea instinctelor a fost o greșeală, pentru că, într-adevăr, cineva îi privea, urmărindu-le toţi paşii şi mişcările.. Ajunși lângă Mira, au găsit-o pe aceasta în compania unui elf. În prima fază, Blak şi Fly l-au considerat o ameninţare, încercând să îl îndepărteze de fată. Aceasta însă a intervenit în apărarea elfului:

– Lăsaţi-l să vă spună ceva! Haide, vorbeşte, îl îndemnă Mira, puţin deranjată de reacţia celor doi.

– Numele meu este Rooty. Nu vă speriați, sunt de partea voastră. Bunica voastră m-a lăsat aici, cu misiunea de a vă aduce acasă în siguranță, în cazul în care ajungeți pe acest tărâm întunecat.

Copiii erau fericiți că avea cine să îi ajute să părăsească acel tărâm primejdios și l-au urmat  pe Rooty. Cei patru amici au trecut printr-o pădure de dulciuri, unde copacii erau acadele mari și multicolore, norii pufoși din vată de zahăr. Privind peisajul acela atât de dulce, Mirei i s-a făcut poftă și, fără să spună nimănui, a întins mâna și a apucat o bucată de acadea. Nici nu a apucat să înghită, că fata a  leșinat. Black și Fly s-au panicat, însă Rooty și-a dat seama că asta era o viclenie de-a Reginei Celei Rele care le-a anticpat drumul, otrăvind tot ce se afla în preajmă.

– Rooty! Ce s-a întâmplat cu sora mea? a intrebat Fly speriat.

– Sora ta a fost otrăvită de Regina Cea Rea.

– Oh… nu… și acum ce putem face ca să fie iar bine?

– Eu încerc să fac tot ce pot, dar în aceste cazuri de obicei nu se poate face nimic, sora ta e posibil să nu se mai trezească. Este o căsuță în care trăiesc alți spiriduși. O vom duce acolo pentru a fi in siguranță.

Nici nu a terminat bine de spus asta, că Black și Fly au ridicat-o și erau pregătiți de drum.

Nu au mers mult și au ajuns acasă la spiriduși. Acolo au fost primiți cu mult drag, iar Mira a fost examinată cu mare atenție de cel mai bun doctor spiriduș de pe acel tărâm, dar nimic nu putea să o readucă la viață pe fată. Black și Fly nu mai aveau nicio speranță, însă Rooty a scos dintr-un săculeț un cristal pe care l-a pus pe fruntea fetei și aceasta s-a ridicat amețită de pe pat.

Black și-a adus aminte de acel cristal pe care îl avea doar bunica copiilor. Acesta a recunoscut-o și a strigat în gura mare:

– Nu pot să cred, ești chiar tu!

– Ce ai pățit , Black? spuse așa-zisul Rooty.

– Nu încerca să negi. Te cunosc foarte bine, chiar dacă nu mai ai același corp. Ce s-a întâmplat?

– Bine… recunosc, eu nu sunt Rooty, dar când am căzut în acesta lume, Regina nu m-a omorât, dar mi-a schimbat complet înfățișarea pentru a nu mă găsi cineva. Dar acum, că ați venit și voi, cred că putem scăpa împreună și eu să revin la adevărata mea înfățișare.

În acea seară au povestit multe în casa spiridușilor și și-au făcut un plan cum să scape. Apoi s-au culcat, pentru că îi aștepta o zi lungă.

Dis-de-dimineață au plecat spre vârful muntelui jeleu, unde se găsea portalul către lumea lor. Bunica le-a schimbat înfățișarea nepoților săi pentru a nu-și da seama Regina de planul lor, apoi s-au înălțat spre cer cu un balon cu aer cald.  Au ajuns printre norii de vată de zahăr, iar Mira și-a întrebat bunica dacă poate gusta din ei.

– Acum suntem în sigurață, draga mea, poți mânca liniștită. Black, Fay, vreți și voi?

– Desigur! exclamară cei doi într-un glas.

Fata a rupt patru bucăţi mari din norii dulci şi pufoşi de vată de zahăr şi a mâncat împreună cu familia.

Ajunși pe munte, făcură un mic popas. Amândoi erau puțin triști că părăseau această lume a magiei, dar știau că trebuie să o facă. Înainte să intre în portalul aflat la câțiva metri distanță de ei, cei doi și-au luat la revedere de la dimensiunea în care au petrecut timpul până acum. Bunica le-a făcut un semn, iar aceștia au intrat în portal.

Lumea reală nu părea deloc schimbată la prima vedere. Aceleași construcții monotone, aceeași vreme ca dinainte. Și totuși, ceva nu era la fel… Străzile, odată pline de viață, acum erau sumbre și pustii…

– Unde sunt toți oamenii? întrebă Mira ușor surprinsă

– Capturați, domnișoară. Închiși ca niște animale, iar ele…, ele sunt moarte.

– Cine ești tu? zise Fly.

– Un simplu om care a scăpat de cruzimea Reginei Celei Rele. Și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru aceasta. Din păcate, nu avem timp suficient pentru poveşti. Sunteți în pericol. Gărzile Reginei patrulează prin zonele astea destul de frecvent. Și nu îmi permit să vă văd murind. Lumea depinde de voi.

– Are dreptate, copii! spuse bunica. Cum ai putea să ne ajuți?

– O să vă duc într-un loc sigur. Mai mult de atât nu pot face.

Și aceștia au început să îl urmărească pe omul straniu care le-a sărit în ajutor, sperând să găsească o soluţie pentru a salva lumea lor.

Au mers ce au mers și au realizat că acel om straniu nu era chiar necunoscut. Chipul și vocea lui erau ale bunicului. Copiii nu au zis nimic după ce și-au dat seama de straniul adevăr. Încercau să fugă, dar se pare că bunicul lor știa ce vor să facă. Copiii nu izbutiră să plece. După mult timp, recunoscură drumul spre casa lor, pe care bunicul îl urma. Ajunși acolo, casa lor părea neschimbată, doar că în curte era plasat un corp metalic, de dimensiunile unui cuptor vechi. Bunicul lor spune:

– La început, credeam că nu o să reuşesc să vă ademenesc aşa uşor, vă cunosc de mult timp, dar nu credeam că veţi fi aşa de uşor de păcălit. Planul meu este aproape de a fi întocmit şi nu o să mă opriţi, ceasul va fi al meu!

Bunicul apăsă pe un buton şi corpul metalic se transformă într-un portal, care îi va atrage pe copii cu multă forţă. În tot acest timp, Black încerca să îi ajute pe Mira şi pe Fly. Black se furişă în spatele bunicului, îl lovi, bunicul dezechilibrându-se şi intrând în portal, fiind blocat în aceea dimensiune pentru totdeauna, nemaiputând să fie salvat.

Portalul a fost închis de Black, care a plecat împreună cu Fly şi Mira, mergând spre casa lor pentru a pune ceasul în siguranţă şi pentru a se odihni.

După ce bunica puse ceasul în seiful din titan, se aşezară la masă. Au început să ticluiască un plan pentru a ieşi din situatia nenorocită în care se aflau. Mâncau deznădăjduiţi, când Black a rupt piciorul mesei, desigur fără să vrea, însă asta nu mai conta, pentru că Mira deja striga furioasă:

– Nu eşti în stare să laşi o masă în picioare?

– Nu e vina mea, e vina lui! răspunse Fly, arătând la Black.

– Masa e ruptă, Pământul e răpit de Regină, noi nu avem nici un plan şi nici nu mai avem mâncare… e numai vina ta Black!

– Dacă ai fi fost în stare de ceva, nu am mai fi fost în situaţia aceasta, adaugă cu privirea şi vocea de gheaţă Fly.

– Lasă că putem să mergem să luăm masa de la vecini, că lor nu le mai foloseşte acum.

– Sigur, că acum suntem şi hoţi, zise Mira.

– Da, suntem hoţi? Furăm de la pereţi?

– De la pereţi, că oamenii sunt toţi la beci!

– Şi asta din cauza voastră, ţipă Mira cu ură în glas.

Lăsându-i pe copii în plină ceartă, bunica se retrase tiptil spre uşă şi ieşi fără o vorbă. După un timp ei se liniştiră şi observară că bunica nu mai este. Atunci, abia atunci şi-au dat seama că bunica voia să salveze lumea de ură şi tocmai ei se lăsaseră înfrânţi de această patimă îngrozitoare. Plecară ochii…

Plecară ochii şi în faţa lor un fum gros şi înecăcios, de culoare gri, a intrat în încăperea mică în care se aflau cei trei. Speriaţi, au început să se panicheze, iar respiraţia lor devenea mult mai greoaie, căzând pradă somnului pe care fumul îl provoca.

… era întuneric şi frig… mult prea frig decât ar fi trebuit să fie. Un om înalt şi uscăţiv, cu  părul negru şi lung ce-i cădea pe faţa palidă şi lipsită de viaţă, stătea în faţa celor trei copii, având grijă să nu scape din strânsoarea cătuşelor. Încăperea avea pereţii înalţi, din cărămidă, iar tavanul era plin de mucegai pe care se prelingeau picături de ploaie. În faţa lor se afla o masă înaltă pe care erau aşezate teancuri de foi rupte şi dezordonate, iar pe unul dintre pereţi se afla uşa celulei, făcută din gratii, ce era închisă cu un lacăt mare şi rigid. Nimic nu arăta ca un loc în care cei trei şi-ar fi petrecut timpul.

– Nimeni nu mişcă nici măcar un deget sau sunteţi morţi cu toţii, se aude vocea tunătoare a paznicului!

– Ce se întâmplă? Unde suntem şi cine eşti tu? s-a plâns Mira.

– Taci, am spus! Încă o vorba şi sunteţi morţi, s-a răstit la ei paznicul.

Un zgomot puternic s-a auzit şi lacătul a căzut, urmat de paşii unor pantofi cu toc.

Mira şi Fly stăteau într-un colţ, aşteptând cumplitul deznodământ. Mira nu mai avea nicio speranţă şi îi spuse lui Fly:

– Fly, îmi pare rău pentru tot, îmi pare rău că te-am acuzat pe nedrept. Te iubesc enorm şi sunt mândră că am luat parte la această aventură împreună cu tine.

– Mira, te rog, nu îţi pierde speranţa, e singura care ne-a mai rămas. Aminteşte-ţi de bunica, a vrut să salvăm lumea şi o vom face, nu ştiu cum, dar ştiu că vom reuşi. Întotdeauna binele învinge răul.

Copiii s-au eliberat de ură, invidie, egoism şi au rămas buni, curaţi, exact aşa cum erau când s-au născut. Erau ei, cei adevăraţi, iar singurul sentiment pe care îl mai cunoşteau era iubirea. În momentul acela, Regina cea Rea a intrat în încăpere şi a început să se laude cu coroana ei. Fly îşi aminti că bunica i-a spus cândva că, dacă cineva se laudă cu lucrurile lui, recunoaşte că nu are nicio valoare fără ele. Băiatul simţi în interiorul lui o putere şi o siguranţă de nedescris. Avea mai multă energie decât niciodată şi reuşi să se elibereze de cătuşe. Îi luă reginei coroana de pe cap şi aceasta se făcu mică, transformându-se într-o broască râioasă. O luă pe Mira şi pe Black şi ajunseră înapoi în lumea lor. Totul era ca la început, iar oraşul era animat de oameni. Toţi îi felicitau pe tinerii eroi, însă ei nu erau pe deplin multumiţi căci nu ştiau unde se afla bunica lor…

Mira îşi aminti că bunica lor rămăsese în acea dimensiune oribilă. Cei doi fraţi alături de Black plecară acasă. Ajunşi în faţa uşii, o zăriră pe bunica. Aceasta îi aştepta cu braţele deschise.

– Bunico! Nu îmi vine să cred că eşti aici ! spuse Mira cu lacrimi în ochi.

Fly şi Black stăteau nemişcaţi. Bunica nu spunea nimic.Totul se oprise în loc.

– Fly? Black? Bunico?

Mira s-a aşezat jos şi a început să plângă. Nimic nu se mişca. S-a frecat la ochi pentru a se asigura că nu visează. Când şi-a deschis ochii, totul era negru. Acel întuneric de care era înconjurată… era ceva special la el.

– Cine eşti?

– Nu conteaza cine sunt eu… important este cine eşti tu, draga mea.

– Eu… eu sunt Mira.

– Bună, Mira… îţi promit că nu o să te doară.

Mira nu a apucat să îşi termine propoziţia, că întunericul a sărit pe ea.

– NUUUUUUU…!

A deschis ochii. Fly şi Black erau lângă ea. Erau acasă, în camera Mirei.

– Mira, eşti bine ? spuseră Fly şi Black deodată.

– Da…

Mira nu se simţea bine. Simţea acel întuneric în ea, dar nu dorea să îi îngrijoreze pe Fly şi pe Black.

Mira a ieşit repede afară şi a început să plângă. Acel întuneric era ura, gelozia, invidia şi egoismul în cea mai pură formă. O voce răguşită s-a auzit:

– Miraaa…

Mira era îngrozită de această voce, nu știa ce poate face sau cum poate scăpa de ea.

Era ca și cum totul se schimbase, întunericul acoperea lumea cea frumoasă, plină de oameni politicoşi şi buni.

Nu ştia ce să facă în această privinţă şi  s-a hotărât  să se consulte cu Fly.

Fly era in camera lui şi Mira a urcat pentru a-i spune ce s-a întâmplat.

– Fly, Invidia și Ura ne acaparează lumea, trebuie să mă ajuți!

– Mira,ce s-a întamplat?

– Întunericul va fi pretutindeni, de aceea trebuie să ne grăbim!

Fly a calmat-o pe Mira, asigurând-o că totul va fi bine dacă vor lucra împreună pentru salvarea lumii de ,,întuneric”.

Copiii cred că de vină este sora vrajitoarei, ea era singura care putea face asta.

Fly a realizat că singura soluție era de a-l căuta pe  Castanel pentru a-i ajuta.

Așa că Mira si Fly au pornit în căutarea lui Castanel.Mira era conștientă că sunt puține șanse să îl găsească pe Castanel, dar atunci Fly ii spuse:

– Mira, bunicul şi bunica s-au bazat pe noi să salvăm lumea, iar noi nu trebuie să îi dezamăgim.  Ştiu că va fi greu să facem acest lucru, dar, dacă ne unim forțele și lucrăm împreună, sunt sigur ca vom reusi!

Mira îşi făcu curaj si avu  încredere în cuvintele fratelui său.

– Dragă frate, mereu am fost alături de tine, și la bine, și la greu, si nu te voi lăsa nici acum!

Cât ai zice pește, se teleportară într-un tărâm întunecat , care , la prima vedere  , părea plin de pericole. Aceștia nu vedeau prea mult în zare, dar tot au decis să continue căutarea.

Așa că au luat-o la pas,  fără să știe ce îi așteaptă.

Drumul era stâncos, cu mici gropi și cu bolovani imenși pe alături. Mira și Fly se impiedicau ușor pe drumul anevoios, dar nu renunțau la misiune .

La  un moment dat, Mira se lăsă răpusă de oboseală și spune:

– Fly, trebuie să  ne oprim!

– De  ce ? intreba Fly .

– Pentru că oboseala m-a ajuns din urmă. Nu vom înceta până când nu îl vom găsi pe Castanel! Ştiu că este destul de greu, dar eu unul, nu mă opresc aici !Tu ai de gând să renunți?

– Sincer, ai dreptate, nu mă dau bătută! Arată-mi care este calea, drag frățior!

– Așa te vreau, Mira, drept înainte!

Frații Adrenalină au pornit în căutarea lui Castanel. Deodată, Fly zărește un chip asemănător persoanei pe care o căutau, dar care avea numai  un dinte în gură, iar ochii  de culori diferite. Mirei i se păru ciudat să apară, așa, din senin Castanel, și ea și-a zis în gând,  că nu va avea încredere în acea făptură, pentru că putea fi iar bunicul lor ca să ii păcălească. Dar, spre deosebire de Mira,Fly a crezut de  prima data  cand l-a văzut, doar era chipul lui Castanel.

Așa cum s-a gândit Mira, așa a și  fost .Bunicul lor a luat înfătișarea lui Castanel, tocmai pentru a răpi pe unul dintre frați (care se dovedea mai credul) sau chiar pe amândoi.

Bunicul lor l-a păcălit pe Fly și l-a ademenit într-o cabană părăsită din mijlocul unei păduri pustii.L-a închis într-o temniță cu gratii din metal ruginit. Fly, înlemnit de spaimă, a început să plângă cu lacrimi imense și să o strige pe Mira pentru a-i veni în ajutor.

Mira, căutându-l de câteva ore bune,l-a gasit. Noroc că bunicul nu era în cabană. Mira l-a eliberat degrabă și au revenit la căutarile lor. Fly i-aîntins o capcană bunicului, făcându-l să se încuie singur în temniță. Ei au revenit pe tărâmul întunecat. S-au întâlnit cu o micuță creatură, Rikey. Ea le-a zis că regina a părăsit acest regat și s-a refugiat pe o mică insulă din Antartica. Folosindu-și puterile, i-a teleportat pe Mira şi pe Fly pe  acea  insulă. Ajunși acolo , un castel imens din gheață și argint le apare în cale. Lângă castel era o temniță acoperită  cu țurțuri. Erau pe cale să-și termine misiunea, mai aveau doar de luat cheia de la regină, dar asta era o misiune deja destul de grea.

Cu  fiecare secundă trecută și respirație tăiată, cei doi frați și-au luat curajul necesar și au pășit pe poarta castelului. Fiecare tablou sau armură le dădea fiori, dar de fiecare dată se gândeau la scopul lor. Deodată, o armată de urși polari le  tăie calea. Știau că trebuie să-și folosească ultimele puteri și idei pentru a-i învinge. Mira se apropie de ei, încercând să le atragă  atenția cu o minge de cauciuc care le captă imediat atenția urșilor.

– Ești minunată, dragă soră! îi șopti Fly.

– Ştiu! Acum să mergem!

După câteva minute bune de căutare prin „labirint”, Mira și Fly ajunseseră în sfârșit  în sala tronului, unde erau așteptați de regina cea  rea și de sora acesteia, Prințesa Minciunii. Acum e momentul, e deznodământul…

Fratii trecură prin multe împeună şi sperau că aceasta va fi ultima lor încercare.  Au fost uimiți  să vadă ce se află în cameră. Camera era intunecată cu doar câteva lămpi slabe care o luminau. Regina era așezată pe tron,  în timp ce Gelozia ,Egoismul , Lăcomia și Ura îi țineau tronul  ridicat de la pământ.  Sora ei, PrințesaMinciunii stătea vizibil fericită, uitându-se spre o oglindă care arăta imagini de pe străzile lumii. Totul era gol ,fără nicio pasăre care sa înveselească lumea, fără niciun om grăbit să ajungă la muncă. Lumea era goală.

– Fly , cum o să ajungem la ea? spuse șoptind Mira.

Regina era prea preocupată cu probarea noilor ei cercei. Prințesa Minciunii se uita la oglinda magică cu un zâmbet răutăcios pe faţă. Cheia era pe masa din faţa ei.

– Putem să o luăm pe lângă pereţi, e mult mai întunecat și poate nu o să vadă.

Mira dădu aprobator din cap, furişându-se pe lângă cele două surori. Poate vor găsi Speranța în toată nebunia asta…

Profitând de faptul că cele două surori erau ocupate, Regina proba cerceii cei noi, iar sora sa, Prințesa Minciunii se admira în oglinda magică. Gemenii, Mira si Fly, au reușit să ia cheia de pe  masa din fața Prințesei Minciunii. A  fost ultima lor încercare. Până la urmă, au descuiat ușa, au aruncat cheia, și au fugit cât i-au ținut picioarele, pentru a nu fi prinşi de către cele două surori.

Au reușit să ajungă înapoi acasă şi şi.-au promis unul altuia că nu vor povesti nimănui despre  întâmplarea lor și vor fi mai  uniți ca niciodată. Seara, înainte de culcare, şi-au amintit de întâmplarea neplăcută, şi Mira îl intrebă pe Fly:

– Fly, oare ce se întâmpla dacă ne prindeau Regina și sora ei, când am luat cheia de pe masă?

Fly  îi răspunse îngândurat:

– Dacă ne prindeau, nu era deloc bine.

– Off, bine că am trecut și peste asta! zise Mira bucuroasă.
Frații Adrenalină și-au spus ,,noapte bună” și au răsuflat liniștiți că au scăpat cu bine din aceste peripeții…