Aventurile Fraților Adrenalina – Capitolul 33

povestea calatoare buzau
Aventurile Fraților Adrenalina – Capitolul 34
august 29, 2016
povestea calatoare zimnicea
Aventurile Fraților Adrenalina – Capitolul 32
septembrie 1, 2016

Aventurile Fraților Adrenalina – Capitolul 33

povestea calatoare barlad

În acest infinit tărâm al tăcerii în care întunericul îi aruncase, o inexplicabilă forță reușește să le pătrundă în minte: era șarpele White, prietenul lor loial, pe care îl credeau dispărut, dar care, resprecându-și menirea, reuşeşte să creeze o punte spirituală prin care le amintește că ei sunt destinați să salveze lumea.

Ca prin minune, inimile lor încep să palpite, iar dorul față de geamăn, care era parcă mai puternic ca oricând, le dă forța supremă și îi trezește… Ceea ce îi ținuse în viață era iubirea… Aceștia realizează că înainte de orice au nevoie de ceas și de toate puterile pe care acesta le deține.

Cu ceață în gând și în inimă, cei doi copii se trezesc într-un tărâm haotic în care soarele era stins de ura din sufletele oamenilor. Se făcuse noapte.

A doua zi, dis-de-dimineață, decid să pornească la drum, asumându-și fiecare risc potențial. Își propun să meargă la un ceasornicar-vrăjitor, vestit pentru capacitățile sale în domeniu. Odată ajunși, primesc promisiunea de a li se repara ceasul în schimbul recuperării clopoțelului de argint care obișnuia să anunțe miezul nopții și care îi fusese furat de vrăjitoarea Contratimp.

În călătoria lor, animați de noua misiune ce le-a fost dată pentru a li se repara ceasul, dar și de dorința de a restabili bunătatea în lume și în inimile oamenilor cuprinși de lăcomie și ură, nu îşi puteau lua gândul de la siguranța fiecăruia și de la gravitatea situației în care au fost puși. Mergeau abătuţi, când, deodată, fața lui Fly s-a făcut palidă. Îşi amintise de Sara şi o frământa ideea de a nu şti ce se întâmplase cu ea. Cu buzele tremurânde și cu lacrimi în ochi, a șoptit „Sara”, în timp ce Mira, simţindu-i îngrijorarea de pe chip, îl îmbărbătează şi îl îndeamnă să nu își facă probleme, deoarece Sara va fi bine. Fata propune să meargă împreună să recupereze clopoţelul de argint pentru a putea repara ceasul.

Ajunși la vrăjitoarea Contratimp, Fly bătu la ușă:

– Serios? Întrebă Mira.

– Ce? Să fim politicoși!

În două secunde, ușile gigantice se deschiseră și, călare pe mătură, își face apariția vestita vrăjitoare Contratimp.

– Cine îndrăznește să mă deranjeze? întrebă ea.

– Eu sunt Mira, iar el este Fly. Am venit să recuperăm clopoțelul de argint.

– Uitați, eu țin la lucrurile mele, nu vă dau nimic! spuse, trântindu-le ușa în nas.

– Ce zgârcită!

– Vrăjitoare Contratimp, te rugăm din suflet, îți dăm orice, orice doreşti sau ai dorit vreodată, posibil sau imposibil, în schimbul clopoţelului.

– Orice?!

– Orice, doar spune-ne.

– Am pierdut acum cinci ani inelul meu cu nestemate. Are o mare valoare sentimentală. Dacă mi-l aduceți, vă promit solemn că vă înapoiez ceasul.

– Sigur?! Nu cumva este o minciună?

– Nu. Doar că nu știu pe unde l-am lăsat. Nu știu nici cum l-am pierdut. A dispărut pur şi simplu.

– Bine, ți-l aducem.

…Și iată, pentru a salva lumea, Fly şi Mira înţeleg că e nevoie de răbdare și sacrificii. Cu această lecţie învăţată, copiii pornesc la drum, cu inima îndoită de necunoscutul ce-i aştepta.

– Cum putem găsi un inel, dacă nu știm nici încotro să mergem?

– Hei, mai știi vraja „Location”? Avem nevoie doar de ceva care îi aparține vrăjitoarei.

– Când nu era atentă, i-am luat un fir de păr.

– Grozav!

Îndată ce au făcut vraja, o lumină albastră a început a-i călăuzi pe drumul cel bun.

Luminița s-a stins deasupra unei mări.

– O, nu! Cum îl vom recupera? Este ca și cum vrei să găsești acul în carul cu fân.

– Vom folosi o nouă vrajă şi poate, cu puţină încredere şi un strop de noroc, reuşim.

După ce au rostit cuvintele doar de ei ştiute, inelul s-a ridicat și, fără a-şi acorda răgazul de a savura victoria, cei doi s-au dus cu el la vrăjitoarea Contratimp.

Atunci, fiinţa bizară care privise totul cu ajutorul globului său magic, îi întâmpină cu fericirea şi nerăbdarea celui căruia i se îndeplinise cea mai mare dorinţă. Cu ochii în lacrimi, le cere celor doi inelul.

– Mai întâi dă-ne clopoțelul, iar după aceeea îți vom da inelul.

– Înțeleg, oftă ea. Nu aveți încredere în mine, însă îndrăznesc să spun că mai am o provocare pentru voi.

– Nu așa era înțelegerea, spuse Fly indignat. Trebuie să ne dai clopoțelul în schimbul inelului.

– Așa îmi dovediți că sunteți vrednici şi demni.

– Care este provocarea? au spus Mira și Fly, fără să se mai împotrivească în vreun fel.

– Trebuie să îmi spuneți cele două cuvinte magice!

Surprinşi, gemenii încercară toate variantele, ca în final să își amintească acele cuvinte pe care părinții i-au învățat când au fost mici: „TE ROG!”, ,,TE RUGĂM!’’

Auzind cuvintele magice, brusc, chipul ei s-a luminat și realizând că cei doi copii îi pot fi prieteni își deschise sufletul, începând să le împărtăşească faptul că odinioară ea fusese o persoană normală, cu vise mărunte, fireşti, dar care ulterior, a fost blestemată și transformată într-o vrăjitoare malefică. Acum, însă, grație bunătății arătate și inelului adus, și-a redobândit condiția umană şi putea să spere şi să viseze din nou.

După un timp, Mira și Fly au ajuns la casa ceasornicarului-vrăjitor. Acesta, bucuros că au trecut peste proba impusă, le mărturisește de ce era atât de importantă misiunea de a găsi clopoţelul de argint:

– Este un element foarte important în vestirea nopții! El aduce stelele în ochii cerului și luna speriată de norii trecători ai negurii întunecate.

Peste puțin timp, se făcuse miezul nopții. Ceasornicarul-vrăjitor a sunat din clopot, după atâta așteptare, străpungând liniştea imensă.

– Acum ne puteți repara ceasul? întrebă Fly entuziasmat.

– Ha ha! Voi chiar credeați că voi repara ceasul? răspunse pe un ton malefic vrăjitorul.

Cei doi copii erau înlemniți. Nu le venea să creadă ceea ce se întâmplase. După câteva momente, și-au dat seama că, între timp, și inima acestui om a fost cuprinsă de întuneric.

– Dar ne-ai promis și…..

Înainte ca Mira să își termine propoziția, vrăjitorul a dispărut, lăsând în urma sa o muţenie şi o perplexitate încremenitoare.

– Și acum ce facem? întrebă Fly.

– Nu știu, răspunse Mira îngrijorată.

Cei doi au plecat dezamăgiți, propunându-şi, cu ultimele resurse de energie, să încerce a descoperi cât mai multe soluții pentru a repara ceasul.

Plimbându-se dintr-o încăpere în alta și cercetând fiecare cotlon pentru a-l găsi pe vrăjitor, acestora le apărură în faţă două spirite, întruchipate într-un văl intens de ceață. Erau Încrederea și Speranța.

Copiii își dădură seama că cele două spirite erau calea spre a repara ceasul. Simţeau că au o şansă.

Apropiindu-se de ei, fantasmele li se adresară:

– Pentru a repara ceasul, aveți nevoie de „Cartea Cunoașterii”, care îi aparține ceasornicarului. Ea este ascunsă prin casa acestuia, îi sfătuiră cele două spirite cu o voce blândă.

Gemenii nu au mai stat pe gânduri și s-au pus pe căutat cartea. După solicitante căutări, cei doi au găsit-o. Imediat ce au dat de ea, s-au grăbit spre camera în care se aflau spiritele. Ajunși acolo, aceștia au urmat instrucțiunile din carte, ajutați de cele două ființe fantastice. După multă trudă şi bătaie de cap, aceștia au izbutit să pună ceasul în funcțiune. În aceeaşi clipă, o lumină puternică izbucni într-un colț al camerei. Gemenii s-au apropiat și, după câteva secunde, cele două aure incandescente s-au transformat, unindu-se, în prietenul lor, White. A fost momentul în care regăsirea prietenilor loiali i-a aruncat într-oîmbrăţişare mai strânsă ca niciodată.

Mira și Fly, văzându-se cu ceasul reparat în mână, s-au gândit să își continue aventura în casa bunicii lor. Ei spuseseră o vrajă către ceas și s-au trezitaproape imediat în casă. Acolo, ei l-au găsit pe celălalt șarpe, pe Black. Bucuria revederii nu putea fi mai mare, căci forţele binelui sporiseră semnificativ.

– Mira, strigă Fly, uită-te la Black! Vrea să ne spună ceva!

– Ce e? Ce s-a întâmplat?

– Uite! Cred că bunica încearcă să comunice cu noi prin intermediul lui Black.

Aşa era, Black le atrase atenția celor doi frați, care au înţeles imediat că trebuie să îl urmeze şi au ajuns într-un pod. Acolo, ei au găsit o pălărie ruptă și murdară. Sub ea se afla un bilet pe care se afla o săgeată desenată. Aceasta arătă spre o cutie, pe care scria numărul optzeci și opt. Pe ea era desenată aceeași săgeată care arăta spre un carnețel cu o sută de pagini.

Nerăbdători, au verificat caietul în amănunt și au observat că toate paginile acestuia erau goale, cu excepția paginii optzeci și opt. Cei doi, analizând pagina, au observat că fragmentul era alcătuit atât din cuvinte în latină, cât și din franceză. Pentru că Mira știa bine franceza, iar Fly latina, gemenii au lucrat împreună pentru a descifra mesajul bunicii.

„Dragii mei nepoţi,

Dacă citiți acest mesaj, înseamnă că ați ajuns foarte departe în călătoria voastră. Sunt mândră de voi!

Cu siguranță v-ați întrebat ce este în neregulă cu restul paginilor din caiet. Ei bine, ele sunt scrise cu o cerneală invizibilă. Pentru a vedea ce se află pe pagini, trebuie să vă folosiți de veninul lui Black și al lui White. Veți avea nevoie doar de câteva picături, pe care le veți vărsa pe restul paginilor, pentru a vedea ce este scris. Sigur v-aţi dat seama că aveam nevoie de o măsură de siguranţă.

Cu drag, bunica Elena”

Imediat ce au dus la îndeplinire formula sugerată şi au avut acces la conţinutul foilor, Mira și Fly au început să citească acele pagini, pe ele fiind descrisă perioada în care bunica lor încă trăia. Pe vremea ei, nu existau ură, lăcomie și invidie. Atunci, parcurile erau pline cu flori viu colorate, asemenea sufletelor oamenilor, iar soarele strălucea mândru de oamenii de sub el, copiii, îmbrăcaţi în haine colorate, aveau zâmbete sincere, vii, pe micile lor feţe şi se închipuiau Făt-Frumos sau Harap-Alb. Încălecau pe animalele de prin curţi , având acea sclipire în ochi, acea bucurie care părea veşnică şi pe care o cunoşteau doar fiinţele iubitoare, care puteau să trăiască simplitatea şi bucuria acelui loc liniştit şi protector care se numea ,,acasă”.

În aceleaşi pagini, bunica le spunea, de asemenea, că pentru a se întoarce la ea, aveau nevoie să se împrietenească, oricât de imposibil ar părea, cu Timpul. Împreună cu ea, aceștia puteau preveni răspândirea acelei epidemii de ură și lăcomie care astăzi, în lumea celor doi frați, își făcea de cap, sub forma tatălui lor, vrăjit și însetat de această putere malefică.

Dar pentru a se întoarce în timp, cei doi frați trebuie să găsească însuşi spiritul Timpului. Neștiind ce să facă mai departe, aceștia se uită deznădăjduiți la ceas. Deodată, ceasul începe să se deregleze, acele acestuia învârtindu-se cu o viteză neobișnuită, iar gemenii sunt atrași cu o forţă căreia nu i se puteau împotrivi, într-o cameră întunecată din podul casei familiei Adrenalină.

Când s-au dezmeticit, Mira și Fly şi-au dat seama că singurul lucru pe care îl puteau distinge era ticăitul puternic al unui ceas. Mira a zărit câteva raze subţiri de lumină care pătrundeau printr-un ochi de geam, şi, apropiindu-se, şi-a dat seama că se afla, alături de fratele ei, într-un mare turn cu ceas. Era Big-Ben, marele turn din Londra.

Din senin, o voce răsunătoare se făcu auzită printre mecanismele marelui ceas. Gemenii și-au dat seama cu ușurință că acesta era spiritul Timpului, exact ceea ce căutau. Mira și Fly, sfiiți, au spus:

– Cine se aude?

– Cine îndrăznește să perturbe ticăitul neschimbat al ceasului?

– Noi suntem Mira și Fly, frații Adrenalină. Am venit să îți cerem ajutorul.

– De ce credeți că vă voi oferi ajutorul meu?

Fly îi arătă ceasul Timpului, făcându-l să își îndulcească tonul.

– Asta schimbă multe! De unde îl aveți?

– De la Elena, bunica noastră.

– Ceasul acesta a fost creat de același meșter care a întemeiat și casa mea, Big-Ben-ul. De ce îmi solicitați ajutorul?

– Bunica noastră ne-a spus că avem nevoie de tine pentru a ne întoarce în timp.

– Și voi vreți să vă întoarceți în timp pentru a vă schimba viitorul?! Cu toții sunteți la fel!
– Da, dar nu vrem să schimbăm viitorul nostru, ci al tuturor. Trebuie să ne întoarcem la bunica noastră, iar împreună cu ea să oprim răspândirea urii, invidiei și lăcomiei pe pământ!

– De ce nu ați spus așa? Vă voi ajuta cu cea mai mare plăcere, doar dacă îmi promiteți că veți avea foarte mare grijă de ceas, deoarece înseamnă foarte mult pentru mine. Acest ceas, alături de turnul în care ne aflăm, sunt singurele amintiri pe care le mai am legate de meșterul şi maestrul meu. Promiteți că veți avea grijă de el?

– Da, promitem!Consideră că avem un legământ! Acum, cum ne poți trimite la bunica noastră?

– La baza turnului este un portal. El vă va trimite în timpul bunicii voastre. Dar pentru a funcționa, trebuie să aveți viteză. Pentru a ajunge la viteza necesară, va trebui să vă aruncați de pe Big-Ben, în timp ce țineți ceasul în mână.

Cei doi frați au urcat în vârful Big- Ben-ului. De la acea înălțime, orașul putea fi văzut în fiecare amănunt. Se vedeau autobuzele roșii, în plin trafic, palatul Buckingham, râul Tamisa, Ochiul Londrei, toate acestea cufundate în claxoanele mașinilor si gălăgia oamenilor de pe stradă.

Cei doi s-au uitat unul la celălalt. Mira a început să plângă, iar fratele ei i-a spus:

– Putem face asta, nu plânge! Fii încrezătoare! Nu uita că suntem frații Adrenalină şi pentru noi, nimic nu e imposibil!

După această scurtă, dar necesară îmbărbătare, Mira și Fly au tras aer în piept și, ținându-se de mână, au sărit în gol. După o cădere liberă îndelungată, copiii au atins, asemenea unor frunze firave duse de vânt, asfaltul……… Cel de pe strada bunicii lor. Cei doi s-au trezit în fața casei bunicii Elena. Din curte se putea auzi o fată chicotind. Gemenii s-au dus iute să vadă cine era. Fetița semăna mult cu mama lor în copilărie, aşa cum şi-o fixaseră ei în minte din pozele pe care aceasta, în momentele de nostalgie, le mai arăta. Pe Fly îl trecuse un fior. Nu s-a gândit vreodată că se poate întâmpla așa ceva. Și-au dat seama că au ajuns în perioada în care mama lor era încă un copil, iar ei nici nu erau născuți. Era un sentiment nou şi copleşitor, chiar şi pentru ei, care credeau, în naivitatea lor de copii, că trăiseră deja toate provocările posibile.

Gemenii au intrat în curte. Când i-a văzut, fetița a avut o tresărire şi fugit speriată la mama ei. Neștiind ce se întâmplă, bunica Elena a ieșit să vadă ce a panicat-o pe fiica ei.

– Bună ziua, copii! Ce doriți?spuse ea, mângâidu-şi fata protector.

Cei doi copii au rămas muți. Nu știau ce să spună., în schimb, i-au arătat ceasul. Expresia feței bunicii s-a schimbat din senin.

– De unde îl aveți? Soțul meu a făcut doar un exemplar pe care îl am la mine acum. Cum este posibil așa ceva? Și cum funcționează? Știu că era defect! Doar dacă profeția familiei s-a împlinit, iar ceasul a ajuns la nepoții mei, dar lucrul acesta e greu de crezut.

– Da, noi suntem Mira și Fly Adrenalină, nepoții tăi. Am trecut prin foarte multe, ne-am împrietenit cu Timpul și am călătorit până aici, pentru că stă în puterea noastră să ajutăm lumea.

-Ştiu despre ce este vorba. Avem treabă, copii! Trebuie să oprim împreună răspândirea urii, invidiei și a lăcomiei din sufletele oamenilor, continuă bunica lor, plină de încredere şi entuziasm.

– Bunico, nu crezi că vom avea nevoie de întăriri?

– Ba da, dar cine credeți că ne poate ajuta?!

Bunica nu a mai știut ce să spună şi i-a cuprins pe toţi într-o intensă îmbrăţişare. Atât gemenii, cât și aceasta păreau acum deznădăjduiți, neştiind cum să-şi conceapă planul.

Dar, atâta muncă nu putea fi în zadar…

Fără vreun motiv sau o explicaţie, Fly și-a adus aminte de lecțiile de istorie făcute alături de bunicul său, când acesta le spunea, ca într-o nesfârşită poveste, despre imperii, eroi, evenimente, lucruri care acum păreau mai clare şi mai bine înţelese ca niciodată. Ca într-o străfulgerare, i-au venit în minte nişte nume ale unor personalități ale lumii, ce păreau potrivite pentru situaţia în care se aflau.

– Mira, asta este! Trebuie să ne întoarcem și mai mult în timp pentru a ne chema noi ajutoare. Unele persoane remarcabile în istoria omenirii ne-ar putea fi de mare folos. Putem chema alături de noi oameni care au reușit să schimbe istoria prin calitățile lor, prin ceea ce au realizat măreţ.

– Dar cum ne putem întoarce în timp, din nou? spuse Mira.

– Cu ajutorul ceasurilor, a intervenit bunica. Mira poate să repare cel de-al doilea ceas la fel cum a făcut și cu primul.

– Adevărat, spuse Mira. Unde-s doi puterea creşte!

– Astfel, vom putea călători în timp de mai multe ori. Dar ce vom face cu mama noastră? Nu poate veni cu noi. E un copil acum şi trebuie protejată, aşa cum va face ea mai târziu în privinţa noastră.

– Ce putem face?

– Stai calm, Fly! O vom lăsa la bunicul vostru.

Cei trei au atins ceasurile și au fost trimiși cu o perioadă mică de timp în urmă, ajungând în vremea Maicii Tereza, în jurul anului 1930, alegând-o pe ea pentru caracterul ei pacifist. Maica Tereza a fost de acord, fără nicio ezitare, să ia parte la planul gemenilor, după ce le-a aflat povestea.

Următoarea lor alegere a fost Walt Disney, pentru fericirea pe care avea să o aducă pe chipurile copiilor, prin poveştile oferite atâta vreme. El a fost convins cu ușurință de către cei doi copii și s-a alăturat imediat echipei, punându-şi la dispoziţie toată priceperea.

Datorită abilităților sale de strateg, Mira și Fly au considerat că ajutorul lui Napoleon Bonaparte este bine-venit. Onorat de această propunere, Napoleon a acceptat, deși era bulversat de ideea de a călători în timp. Era destul de nostim, dar oricine poate înţelege că, în faţa unei asemenea posibilităţi, chiar şi unui om cu gloria şi cu experienţa sa îi era permis să se intimideze.

Echipa deja începea să ia amploare. Fly dorea pe cineva cu adevărat corect în echipa sa, așa că s-a gândit la Vlad Țepeș. Cei trei s-au transpus în Trasnilvania anului 1460. Erau siguri că Țepeș va fi greu de convins, dar știau că efortul va merita. Gemenii au ajuns în fața castelului Bran. La auzul ofertei celor doi, Țepeș a crezut că este o înșelătorie sau o glumă proastă.

– Ce înseamnă asta?! Nu puteţi avea puţin respect pentru Domnul Transilvaniei? Cine vă credeţi? E vreun complot?

– Nu, noi avem nevoie de corectitudinea, de onestitatea ta faţă de oameni şi de idei pentru a combate nelegiuirile din viitor.

– Dacă spuneţi că asta vă e intenţia, mă voi alătura vouă şi voi fi drept cu voi, dar numai dacă şi voi vă veţi comporta ca atare. Nu cred că aţi vrea să mă supăraţi…

După ce au înghiţit în sec, gemenii au zâmbit mulţumiţi că au reuşit să îl ia de partea lor, ei continuându-şi recrutarea de noi forţe.

În echipa lor, Mira şi Fly aveau nevoie, printre altele, şi de loialitate, aşa că s-au gândit la Ioana d’Arc. Singura problema a gemenilor era faptul că vor ajunge în mijlocul Evului Mediu francez, dacă doreau să discute cu ea.

Inițial, aceasta a spus că i-ar fi putut ajuta cu cea mai mare placere, dacă nu se afla în mijlocul războiului. Mira și Fly au încercat să o convingă, spunându-i că războiul împotriva urii, invidiei și a lăcomiei are un impact mult mai mare asupra omenirii decât acel război francez.

Ioana d’Arc a stat puțin pe gânduri. În cele din urmă, fiind convinsă de argumentul copiilor, aceasta a acceptat oferta primită.

Echipa era deja formată, dar din cauza temperamentelor atât de diferite şi de puternice ale membrilor, relația dintre ei era tulbure, cu multe certuri și contraziceri, deşi nimeni nu se putea aştepta la altceva. Astfel, echipa avea nevoie să fie unită de către cineva. Cei doi frați s-au gândit să-l îndatoreze pe A.I.Cuza cu această sarcină destul de complicată.

Odată ajunși la Cuza, gemenii își iau inima în dinți și se duc să vorbească cu el, sperând să fie luaţi în serios.

– Măria Ta, am venit să îți cerem ajutorul în legătură cu o situație foarte delicată. Totul depinde de dumneavoastră.

– Dacă e vorba pe-așa, sunt dispus să vă ascult cererile.

– Echipa noastră, în ciuda binelui suprem la care s-a angajat, se cam şicanează, iar tensiunile dintre membri devin din ce în ce mai serioase. Oamenii, oricât de motivaţi şi de încrezători ar fi, se schimbă, au capricii, orgolii din ce în ce mai multe și avem nevoie să aplanezi toate aceste conflicte dintre ei şi să îi faci să înţeleagă că trebuie să rămână uniţi.

– Vă ajut cu cea mai mare plăcere! Cu asta mă ocup. Abia aştept să îi cunosc!

Acum echipa gemenilor era completă. După reunirea acesteia, A.I. Cuza a reușit să îi împace pe toți. În echipă se regăseau corectitudinea, competenţa, respectul, loialitatea, pacea, inteligența, armonia, toate acestea fiind unite de iscusinţa aleasă a domnitorului.

Acum, ce aveau de făcut cei nouă era să revină în prezent, pentru a pune la punct un nou plan de salvare a lumii de epidemia de ură, invidie și lăcomie.

Totul era stabilit, erau pregătiți să revină în prezent şi aşteptau, așezați în cerc, în jurul celor două ceasuri, gata să-și continue aventura. Însă, când aceștia au încercat să se întoarcă, unul dintre cele două ceasuri s-a dereglat, procesul de întoarcere în prezent eșuând.

În schimb, grupul a fost trimis să hoinărească înapoi în timp…

În drumul ei către ceea ce credea că e prezentul, echipa a luat parte la mari evenimente, de mult apuse. A întâlnit mari conducători ai lumii, a participat la luptele cu gladiatori din vremea Imperiului Roman, la Nașterea Mântuitorului, la construirea piramidelor egiptene, la dispariția dinozaurilor, ajungând să fie chiar martori oculari la crearea lumii.

Cu toţii erau marcaţi şi fascinaţi de ce văzuseră, mai ales vestitul Napoleon. Nu le venea să creadă. Luaseră parte la crearea lumii!!! Ce se putea întâmpla mai departe?

În jur totul era întunecat. Fuseseră puternic zdruncinaţi, de această dată la propriu. Credeau că totul s-a sfârșit. Au deschis ochii și au observat că au ajuns înapoi în Big-Ben. Tatăl lor se afla în vârful turnului, în camera cu mecanisme. Atmosfera din turn se schimbase. Era mult mai întunecat, o liniște deplină se așternuse și se putea simți cu ușurință o adiere de vânt care lua straturile groase de praf de peste tot. Garguii se treziseră la viață, la ordinul tatălui fraților, atraşi de ura, invidia și lăcomia care pusese stăpânire pe tatăl lor. Aceștia zburau în jurul turnului, așa că cei doi, împreună cu restul echipei au reușit să se infiltreze, beneficiind de tacticile geniale ale lui Napoleon, în turn.

Acum erau față în față cu tatăl lor. Tavanul se deschise brusc, cerul se întunecase, pereții se înnegriră, o ceață purpurie se lăsă ușor peste încăpere, iar tatăl se înfăţişa tot mai sigur de supremaţia lui asupra lumii. O lacrimă se prelinse pe obrajii gemenilor și speriați au strigat:

– Tată, amintește-ți, te rog! Tu nu ești așa, ești o persoană iubitoare, calmă și resprectuasă şi ne-ai învăţat şi pe noi să fim la fel. Noi credem în tine! Luptă cu ceea ce este rău în tine și eliberează-te! Uită-te în ochii noştri şi vei vedea ceea ce tu însuţi ai sădit în sufletele noastre!!

În acel moment, ca dintr-o lacrimă, amintirile năpădiră în inima şi mintea tatălui, care rămase cu privirea înţepenită în ochii fiinţelor pe care le iubise atât de mult. A fost de ajuns, ca altruismul, bunătatea și iubirea să se instaureze în locul urii, lăcomiei și invidiei.

Realizând toate acestea, tatăl a căzut în genunchi, sorbit de puteri.

În acel moment, chiar sub ochii copiilor, şi a onoratei galerii, ura, lăcomia și invidia au fost învinse de dragostea din inima unui părinte pentru copiii săi. Prin iubirea recuperată, lumea putea fi salvată!

Tatăl se ridică să îi îmbrățișeze pe cei doi copii, apoi, printre lacrimi de fericire şi cuvinte de mulţumire, îşi luă rămas bun de la restul echipei, care, odată misiunea încheiată, trebuia să plece. E lesne de înţeles că bravii domnitori şi-au şters repede lacrimile care le mijiseră pe nesimţite, emoţionându-i…

Dar lupta nu s-a terminat. Cine stie dacă va mai fii nevoie de acest grup să mai salveze și alte persoane de sub domnia răului…

– Stați! sări Fly. Ce-ar fi dacă am mai rămâne împreună o zi, aici, în Londra? Pe lângă plăcerea companiei voastre, ar fi și o formă de a vă recompensa pentru tot ajutorul pe care ni l-aţi oferit cu atâta generozitate.

– Ar fi un prilej bun să vizitați și voi timpul nostru, societatea noastră, așa cum le-am văzut și noi pe ale voastre, interveni Mira.

Cu toții au fost de acord. De data aceasta fără a se mai strecura, au ieșit din mecanismul ceasului, părăsind Big-Ben-ul. Cei doi frați erau relaxaţi, în sfârșit, după multe zile de trudă. În ochii lor se putea citi bucuria recuperării tatălui lor.

Deși epidemia de ură, lăcomie și invidie nu a fost încă înlăturată, frații Adrenalină vedeau lumea mai frumoasă ca oricând. În ochii gemenilor, întinderile păreau mai colorate, oamenii erau mai veseli şi mai buni, soarele mai prietenos, cu toate că doar speranţa şi fericirea recent trăită îi făceau să vadă lucrurile în felul acesta.

– Câte putem face aici!! Are cineva vreo propunere? întrebă Mira. Avem o mulțime de posibilități, adăugă ea. Ne aflăm în Londra, un ţinut atât de ofertant în privinţa obiectivelor, încât uneori chiar e greu să alegi cu ce să începi.

– Hai să mergem la un muzeu. Putem merge la British Museum!

Pe drum, musafirii din istorie afișau un amestec de stupefacție și teamă, stări de altfel explicabile, dacă vi-l imaginați, spre exemplu, pe Vlad Țepeș pe străzile Londrei. Pentru ei, mașinile duceau cu gândul la niște trăsuri magice puse în mișcare de cai invizibili, iar clădirile moderne şi impunătoare îi făceau să exclame ca în faţa unui miracol. Mai mult, oamenii grăbiţi şi atât de diverşi la înfăţişare reușeau să creeze o atmosferă cu adevărat zgomotoasă, lucru ce îi deranja în totalitate pe membrii echipei, în special pe Napoleon, care mai ordona, din când în când, să de facă linişte imediat.

Curând, au ajuns la muzeu. Acolo, cu toții s-au mirat de cele văzute. Unul dintre cei mai surprinși a fost, din nou, Napoleon Bonaparte. Când și-a văzut sculptura în ceară, în mărime naturală, strategul pur și simplu a înlemnit. Analizând cu atenție fiecare detaliu, Napoleon a afirmat: „Seamănă perfect cu mine! E ca și cum ar fi fratele meu geamăn.”

După ce au terminat de vizitat întreg muzeul, echipa a mers la Ochiul Londrei. Afară se întunecase, ceea ce făcea totul să pară mult mai misterios şi fascinant. Personalitățile au arătat puțină sfială la început, mai ales că cei mai mulţi dintre ei nu erau obișnuiți nici măcar cu puternica lumină posibilă în timpul nopţii, insă, treptat, atmosfera a devenit mai relaxantă şi chiar amicală.

Însă, în momentul în care echipa a ajuns în cel mai înalt punct pe care Ochiul îl putea atinge, cu toții se simțeau diferit. Starea de spirit a călătorilor în timp se schimbase cu mult. Napoleon, alături de Vlad Țepeș, deși păreau a fi două firi total diferite, se prezentau la fel, cei doi simțindu-se superiori mulțimii de oameni aflate sub ei. Lui Walt Disney, marelui creator, îi apăruse brusc inspirația, acestuia venindu-i noi idei de desene animate pe care dorea să le producă. El se arăta în totalitate impresionat de ceea ce i se înfățișa. Maica Tereza se simțea puțin sfioasă, dar și deranjată, atât de ceea ce se întâmpla cu oamenii care se aflau pe sol, ea fiind obișnuită cu liniștea și pacea, dar și de înălțimea la care se afla. Ioana d’Arc, deşi stupefiată, își arăta încântarea şi respectul față de tot ceea ce vedea, declarându-se mândră de felul în care societatea a evoluat, deși aceasta nu se afla pe meleagurile țării sale. Ultima personalitate, A.I. Cuza, rămase mut. El doar stătea și privea tot ce era în jurul său, ca şi cum ar fi dorit să îşi imprime în minte panorama, fără a mai spune ceva.

Doar membrii familiei Adrenalină nu acordau importanță celor petrecute în imediata lor vecinătate. Gemenii erau fericiți de faptul că se aflau, după foarte mult timp, alături de bunica și tatăl lor şi că în ochii acestuia regăsiseră dragostea şi liniştea de care le fusese dor atâta vreme şi care îi făceau să continue să spere.

Ulterior, echipa s-a îndreptat către Big-Ben, loc din care fiecare avea să își ia rămas bun de la onorabilele personalităţi. Cu toții erau mândri de faptul că au reușit să se întâlnească, dar și de tot ceea ce li se întâmplase. Erau bucuroși pentru că au reușit să colaboreze și că, într-un final, reuşiseră să obţină o victorie.

Din păcate, clipele acestea aveau să devină doar amintiri….

Pentru ultimele lor momente petrecute în Londra, familia Adrenalină a hotărât să facă o scurtă plimbare cu vaporul pe râul Tamisa, ca o familie fericită, timp în care aveau să conceapă un nou plan pentru a împiedica răspândirea urii, invidiei și lăcomiei.

Ajunși la bordul unu vaporaș, Mira și Fly, alături de bunica Elena și tatăl lor, au început schiţarea planului lor care avea să salveze lumea. Stăteau sprijiniți de o balustradă a punții, de unde puteau vedea foarte bine spuma apei tulburate de motoarele ambarcaţiunii. În timp ce îşi expuneau intenţiile, o fată se apropie de ei:

– Îmi puteți face puțin loc lângă voi? Nu mai găsesc o zonă în care să mă așez. Tot vasul este ocupat.

Familia însă, prinsă în vâltoarea şi iţele planului, și-a continuat discuția, nebăgând-o în seamă pe fată.

Copila era înaltă, firavă și părea a fi în perioada adolescenței. Purta doar o pereche de blugi murdari şi un pulover cu glugă, ceea ce îi împiedica pe ceilalți să îi vadă foarte clar chipul. Fata insistă, adresându-se încă o dată familiei:

– Vă puteți da puțin mai încolo? spuse din nou, de această dată pe un ton mai puternic, cu scopul de a atrage atenția.

Mira, Fly, bunica Elena și tatăl gemenilor i-au acordat de această dată atenție fetei, oferindu-i un loc lângă ei. Din senin, simțind că este momentul potrivit pentru a arăta cine este, își dădu gluga jos de pe cap.

Era Sara. Părea mult mai schimbată față de cum arăta la ultima sa întâlnire cu gemenii. Era mult mai înaltă, parcă mai uscăţivă şi avea mici răni pe mâini, iar aerul ei era puțin mai serios.

Cu toții erau uimiți de prezența fetei pe vapor, în special Fly, care a şi sărit să o îmbrăţişeze.

– Sara! Ești bine! Credeam că ai dispărut!

– Cum ai reușit să ajungi aici? interveni Mira.

– Dragii mei, asta este o poveste complicată….. Va trebui să facem o plimbare lungă, pentru a o împărtăşi……

Noaptea se lăsase peste întreg oraşul, pregătindu-se parcă să asculte prin fiecare stea curioasă,prin fiecare picătură a râului şi prin fiecare suflet ce popula străzile tot mai goale povestea ce stătea să înceapă pe buzele naive şi tremurânde ale copilei.