Aventurile Fraților Adrenalina – Capitolul 41

povestea calatoare bucuresti
Aventurile Fraţilor Adrenalina – Capitolul 42
august 21, 2016
povestea calatoare piatra neamt
Aventurile Fraților Adrenalina – Capitolul 40
august 23, 2016

Aventurile Fraților Adrenalina – Capitolul 41

povestea calatoare capitol

Ciripitul păsărelelor, o vreme care te făcea să te topești și o dimineață de luni în care te puteai trezi când voiai… Este clar! A început vacanța de vară! Și ce credeti că inseamnă asta? Mai multă distracție, veselie și adrenalină! Când vine vorba de aceste trei lucruri, frații Mira si Fly nu pot lipsi. O altă zi, o altă aventură. Totusi, atmosfera era cam linistită și plictisitoare pentru frații Adrenalină. Mira admira pe fereastră priveliștea luminată de soarele mult așteptat și se gândea: “Vara este un anotimp perfect. Cum ai putea să nu-l iubești? Este singurul anotimp în care poți să pierzi ore în șir sub razele pufoase ale soarelui, citind câte cărți dorești. Viața parcă are mai mult… zahăr!”. În timp ce medita rezemată de spătarul patului, Fly a întrerupt-o:

–  Mira, ce se întâmplă cu tine? Nu te simți bine? Este vară! Suntem frații Adrenalină! Nu crezi că lipsește ceva?

Mira se uită nedumerită la el și îi răspunde:

– Umm.. adrenalina?

Fly zâmbește cu gura până la urechi și îi spune:

– Bin go! Deci ești perfect în regulă. Nu uita, timpul este foarte prețios și nu aș vrea să pierdem prima zi de vacanță. Am o presimțire că vara asta va fi minunată. Acum ridică-te și haide să vedem ce ne așteaptă astăzi!

Energia pozitivă a lui Fly s-a transmis imediat la Mira, care, până la urmă, a cedat entuziasmului fratelui ei. Au mers împreună în bucătărie, sperând că vor da de un mister ce ar trebui elucidat sau de  niște vesti noi. Orice lucru de genul acesta îi putea motiva să profite din plin de prima zi de vacanță. Însă fericirea lor nu dură mult , căci mama, care îi aștepta în bucătărie, le dădu ca o nouă misiune…să facă puțină rânduială în pod. Fly nu s-a simțit demoralizat precum Mira și a considerat asta drept oportunitatea de a începe o nouă aventură.

Ajunși în pod, copiii  încep să mute cutiile prăfuite, înțesate de cărți, să așeze în ordine instrumentele de grădinărit ale tatălui său și să curețe borcanele goale ale mamei, cele ce urmau sa fie umplute cu bunătăți pentru iarnă. Mira obosește și se sprijină de un raft plin de dicționare, reviste și romanele vechi ale bunicii. Fără să observe, cartea preferată a bunicii cade și o lovește pe Mira. Curioși, cei doi frați o deschid, dar simt că este ceva în neregulă cu ea, iar acest presentiment se confirmă, întrucât ei găsesc și o scrisoare a bunicii, în care scria: „Curajoșii mei nepoți, dacă ați găsit această scrisoare înseamnă că a venit momentul să începeți să vă înfruntați cele mai întunecate temeri și gânduri, fiindcă ați ajuns la vârsta cea mai frumoasă a vieții, cea la care mintea voastră lucrează cel mai mult, iar sufletul vostru începe să trăiască sentimentele mult mai intens ca înainte. De aceea, pe parcursul acestor ani, veți simți Gelozia, Frica, Neîntelegerea și Îndoiala, născute din dorința de a dobândi  Fericire, Iubire, Bogăție și Mândrie. Pare imposibil, dar este adevărat. Vă urez baftă și aveți cuvântul meu că nu veți merge singuri pe acest drum. Pentru cei mai dragi nepoți ai mei, a voastră Bunica”.

După lungi momente de tăcere, gemenii se duc în camera lor … în urma unei zile petrecute  în podul casei. Îți poți da seama că erau speriați și confuzi, iar pentru a uita, s-au dus la culcare. La  miezul nopții, în camera luminată de o lună rece, deja exista o energie negativă.

Cei doi copii se trezesc în același timp, sărind din pat speriați. Se uitau agitați unul către altul si puteai vedea cum își vorbeau din priviri. Mira scoate primul cuvânt, după o lungă așteptare:

– Spune-mi, te rog, că nu ai avut același vis ca și mine!…

– Păi… ,  deși mi-ar plăcea , ar trebui măcar să-mi înțeleg și eu propriul vis.

– Este destul de confuz și, chiar dacă mi-ar plăcea să știu că nu ne vom întoarce niciodată unul împotriva altuia, îmi este Frică, rosti Mira cu un tremur ușor în glas.

– Iar eu sper ca Frica să nu se fi aliat cu Cearta, continuă Fly privindu-și surioara cu niște ochi în care parcă se reflecta lumina rece și misterioasă a lunii.

– Îți dai seama cum ne-ar afecta Cearta?!…întrebă Mira, realizând că îi pândește ceva rău.

– Nu vom mai fi capabili să ne ducem misiunea la capăt, aceea de a scăpa de toate lucrurile și sentimentele distrugătoare.

– Și nu vom mai fi demni de a ne spune Frații Adrenalină.

– Cred că primul pas pentru a afla ce se va întâmpla este să ne culcăm și să adormim cu gândul la visul de mai devreme…, a propus cu îndrăzneală băiatul.

După câteva ore neîntrerupte de somn, gemenii se trezesc înspăimântați și furioși din pricina faptului că nu au mai visat nimic. Rămăsese doar gândul urât generat de  visul ce le anunța eșecul in lupta cu Frica, dar cel mai rău lucru era că, odată cu înfrângerea, aveau să se piardă unul pe altul pentru totdeauna. După o lungă leneveală, aceștia se duc în bucătărie, de unde venea un miros plăcut de croissante cu unt și ceai cu extract de lavandă, adică ceea ce mama lor numea „specialitățile săptămânii”. Deodată, Fly a observat un plic de o culoare roșie, foarte intensă, prinsă între ușă și toc. Era o scrisoare anonimă. Când au terminat de citit, erau buimăciți, reacție destul de bună, ținând cont că tocmai  aflaseră că au un frate cu șapte ani mai mare, pe nume Luke.

– Deci la asta se referea bunica, atunci când a spus că vom primi ajutor! Fly si Mira s-au hotărât să facă ceva pentru a învinge Frica și Cearta, însa niciunul dintre ei nu-și dădea seama cum ar putea să scape de aceste două personaje care apar în visele lor.

La un moment dat, în timp ce se plimba de colo- colo prin casă, Mira a observat prin crăpătura unei trepte o lumină puternică:

– Fly, vino repede!strigă Mira.

–  Ce este? întreabă Fly.

– Ajută-mă să ridic această treaptă!

Cei doi au găsit o cheie aurită ce părea foarte veche  și un bilet pe care scria: ,, Unde soarele răsare , în acel loc uitat de toți , zace secretul ce trebuie aflat de voi”.

Citind biletul , Fly a spus:

– Cred că se referă la partea estică a podului !

– Desigur! Acolo nu se duce nimeni niciodată, răspunse Mira. Urcând in pod, gemenii s-au îndreptat cu repeziciune către locul indicat.Acolo se aflau doar lucrurile vechi ale bunicii, care pentru unii păreau banale, însă pentru Fly și Mira erau de mare folos. După îndelungi căutări, gemenii au găsit o cutie foarte veche cu o încuietoare în care se potrivea cheia pe care gemenii tocmai o descoperiseră în casă . Deschizând cutia, au găsit un bilet de la bunica lor: ,,Dragii mei nepoți , știu că este greu de crezut, dar vă asigur că veți învinge Frica și Cearta. Nu trebuie decât să le arătați că nu pot interveni între voi, în relația voastră, indiferent  ce se va întâmpla, pentru că știu că sunteți de nedespărțit; vă dau o misiune: închideți Frica și Cearta în această cutie, pe vecie.Cred că știți deja că le puteți întâlni în vise. Pentru a le închide în această cutie fermecată,va trebui să puneți cutia lângă paturile voastre, înainte de culcare. O să vă luptați cu ele in visele voastre,veți simți toate sentimentele amplificate de mii de ori, așa că aveți grijă de voi și nu le lăsați să scape. Dacă veți învinge, și știu că o veți face, închideți cutia cu cheia aurită.Cu drag ,Grand-mere!’’

– Ai auzit , Mira? E o misiune grea, dar știu că o vom scoate la capăt, în cele din urmă.

– O s-o facem împreună. Să nu lăsăm pe nimeni și nimic să intervină vreodată intre noi!

– Nu o să lăsăm pe nimeni, spune Fly și o îmbrățișează pe Mira.

După spusele bunicii, ei trebuia să lase cutia deschisă lânga paturile lor. Zis și facut! Înainte de culcare , cei doi s-au mai îmbrățișat înca o dată și au promis ca, indiferent  ce se va întâmpla în această seară, ei să fie de nedespărțit. Gemenii adorm și au același vis, în care Frica și Cearta îi așteaptă. Prima care atacă este Cearta: ea îi povestește lui Fly o întâmplare petrecută la școală, când Mira vorbește despre el, spunând că este ciudat și că nu prea sunt apropiați. Dezamăgit și intrigat de cele auzite, băiatul se uită la Mira așteptând o explicație. Fata bâiguie vădit încurcată, dar și rușinată, un răspuns nesatisfăcător:

– Fly , eu… am spus-o când ne-am certat . Eram supărată pe tine și …

– Și nimic, Mira! Și eu eram supărat pe tine,însă nu te-am vorbit pe la colțuri. Emoțiile acestora erau amplificate. În acest moment a intervenit Frica ce a pus stăpânire pe fată. Mira era foarte speriată, dar și-a adus aminte de misiunea lor, că acesta e un vis și că orice este posibil, apoi s-a uitat la Fly și i-a spus:

– Nu se va mai întâmpla. Te rog, iartă-mă! Nu uita că ele vor să ne distrugă legătură. Atunci,  Fly își dădu seama de jocurile Fricii și ale Certei , și-a strâns protector sora la piept, ca să devină cât mai puternici și de neînvins, și a îndemnat-o:

-Haide să le băgăm în cutia aia, pe vecie!

-Împreună mereu!rostește emoționată Mira!

Frica si Cearta se făceau din ce în ce mai mici, deoarece frica nu mai există si gemenii nu se mai certau. Frica și Cearta au dispărut din visul gemenilor și aceștia s-au trezit. S-au repezit spre cutie pentru a o închide. Au reușit!

-Mira, am reușit! spune Fly și o ia pe fată în brațe.

În dimineața următoare, un vag ecou se auzi din cufărul de lemn frumos lăcuit, pe care îl puteau recunoaște oriunde. Era vocea bunicii, iar copiii de fapt nu știau că Frica si Cearta capturaseră spiritul bunicii, știind că aceasta era singura cale prin care puteau să se elibereze. Gemenii, cu mâinile tremurânde și cu o privire terifiantă, se apropie de cutia  din lemn maroniu-roșcat, cu balamalele ruginite, ce părea veche de mai bine de un secol. Frații aveau un sentiment de neliniște, provocată de vocea puternică, dar totuși calmă și uluitoare, ce făcea ca acest cufăr să se miște. Puternica speranță ce zăcea în sufletele nevinovate ale copiilor îi îndemna să deschidă lacătul ruginit de trecerea anilor.

Cu sufletul plin  de speranță, cu gândul la bunica lor și cu cheia în mână, Mira și Fly pășesc încrezători spre cutia de pe dulapul destul de mic, frumos definit cu modele florale și acoperit cu un strat de culoare cenușie, în ton cu camera gemenilor. Cu fiecare pas făcut, copiii se simțeau din ce în ce mai aproape de bunica lor, chiar dacă acesta era un sentiment fals, erau aproape de a dezlănțui o forță malefică ce avea să distrugă lumea. Cu un zgomot puternic, cufărul se deschise ușor,ușor, și nu mare le-a fost mirarea Mirei și lui Fly când au vazut că în locul spiritului bunicii lor se aflau două făpturi minuscule, aproape invizibile, ce zăceau tăcute într-un colț întunecat al cufărului.

– Mira! Privește! Cred că sunt două victime ce au fost închise aici de Frică și de Ceartă!exclamă băiatul îngrijorat.

-Ai dreptate!Cred că ar fi bine să le dăm o mâna de ajutor, altfel vor muri…presupune Mira.

În mai puțin de două minute, Fly intră în cameră, ținând în mâna dreaptă o cutie imensă, ticsită cu tot felul de alimente, iar în mâna stângă  avea o pătură pufoasă, în culorile curcubeului și o pernă mare cu model.

Dupa sosirea lui Fly, frații amenajează într-un colț al camerei un spațiu plăcut și primitor pentru cele două ființe firave, cu scopul de a sta o perioadă de timp, pentru a se reface.

Înainte de a se duce la culcare, Mira privește calendarul ce stătea într-un colț al camerei.

-Fly, ai idee ce zi este maine?

-Normal că știu. Mâine este miercuri.

-Nu! Maine este aniversarea noastră.

Dimineața următoare, frații Adrenalină erau siguri că au capturat niște victime. Ceea ce nu știau ei era faptul că acestea au luat forma unchiului și a mătușii lor.

Coborând în bucătărie, Mira si Fly au parte de o surpriză: mama lor le-a pregatit un tort deosebit, decorat pe placul fiecăruia, tavanul era plin de baloane și ghirlande cu urări pentru cei doi. Deodată se aude soneria. Mama deschide ușa, curioasă.

-Mira! Fly! Unchiul și mătușa voastră au venit!

-Serios? Ce surpriză! strigară Mira și Fly într-un glas.

Frații îi întampină bucuroși, uimiți de venirea neașteptată a rudelor și deschid cadourile oferite de acestea. Mira primește o brățară de argint, frumos învelită în diamante, iar Fly un medalion cu un pandantiv în forma de inimă. Furios, a aruncat medalionul cu putere, începând să plângă în hohote.

Speriată, mama sa îl intreabă ce s-a intâmplat. Acesta răspunde, țipând:

– Mereu ați iubit-o mai mult pe Mira!De ce am primit un cadou specific fetelor?

– Iartă-mă, dragul meu, am uitat că…spune mătușa ironic.

– Nimic! Nu mai vreau darul acesta! Uitați că este ziua mea de naștere!

– De ce spui asta, Fly?strigă Mira.

– Nu contează…

Fly fuge în camera sa cu lacrimi pe obraz. Mira începe și ea să plângă, neștiind de ce este învinov ățită. „Oare am gresit eu cu ceva?’’ își spune Mira în gând.

În ziua aceea, ceva straniu se întâmplă; rudele gemenilor au un comportament din ce în ce mai ciudat, oferindu-i Mirei mai multă atenție, atitudine neobișnuită lor.

Așa-zișii „unchiul și mătușa’’ fraților Adrenalină se ridică brusc de la masă și se îndreaptă spre podul casei, sub pretextul consolării lui Fly.

– Unde mergem? întreabă Cearta.

– Mergem în podul casei, am ceva să-ți spun…răspunde Frica.

Când au ajuns sus, Frica exclamă încântată:

–  Misiune îndeplinită! Am reușit să îi facem pe gemeni să se certe.

În timpul acesta, Mira le asculta din spatele ușii discuția, încercând să nu facă niciun zgomot care ar putea să o dea de gol.

– Și acum… ce facem? întreabă Cearta.

Mira aleargă spre camera lui Fly pentru a-i spune ce grozăvie a aflat.

-Fly, Fly! Nu am reușit să le capturăm pe Ceartă și pe Frică. Au luat forma unchiului și a mătușii noastre!

– Nu îmi pasă! Pleacă! Este doar o scuză pentru a te ierta.

-Dar, dar…

-Dar… nimic! Pleacă! strigă Fly furios.

-Nu voi pleca! Legătura noastră este mult mai puternică, reprezintă mai mult decât niște banale cadouri! Crede-mă, este o înscenare! Dă-mi o șansă! spuse Mira.

-Bine, dar, dacă aflu că m-ai mințit, nu te voi ierta niciodată!zise Fly.

Cei doi se îmbrățișează, promițându-și unul altuia că nu se vor minți niciodată.

În timp ce presupușii unchi ai fraților petrec aniversarea celor doi copii, se aude soneria:

-Mira, cine ar întârzia atât de mult? Este aproape sfârșitul zilei. Haide să vedem!

Cei doi copii merg surprinși să deschida ușa. Rudele împreună cu mama Adrenalină se pregateau să încheie petrecerea și fiecare să plece la casa lui. Însă, când frații au deschis ușa de la intrare, au avut o surpriză uriașă. În prag stăteau chiar rudele lor adevarate.

-Cum e posibil să fiți aici? Acum două minute strângeați cu mine masa…spune mama, palidă, neștiind ce se întâmplă.

-Poftim? Noi acum am ajuns. Avionul a întârziat și eram foarte îngrijorați că nu vom mai putea ajunge. Ceva este în neregulă…

Se pare că rudele erau gata de plecare. Întâi au ieșit verișorii copiilor, apoi  presupușii unchi au pășit pragul, vrând să iasă din casă. Mătușa și unchiul nou veniți s-au uitat mirați la cei doi.

În acel moment, ceva inexplicabil se întâmplă…

Mătușa se transformă în Frică. Aceasta era inaltă, suplă și grațioasă. Părul ei era roșcat ca focul, cu bucle mici și voluminoase. Părul ei lung atârna în valuri până la șolduri, iar când mergea părea că flacăra aceea vie nu va înceta să ardă vreodată. Ochii ei erau negri și pătrunzători, încât îți dădeau fiori. Te puteai pierde în ei. Erau mari, hipnotici. Aspectul său era natural,  perfect. Pielea ei rozalie semăna cu o petală de trandafir, atât de fină și catifelată era. Roșul părului  contrasta foarte bine cu ochii ei negri, profunzi. Te puteai holba la ea ore în șir…Era atât de frumoasă, încât trăsăturile sale iți acaparau privirea, dar pe cât era de frumoasă, pe atât de nemiloasă și de vicleană.

Unchiul se transformă în Ceartă , care era un bărbat înalt, masiv și bine proporționat. Ochii lui erau albaștri, asemenea azurului infinit, dar reci și înspăimântători ca apele învolburate ale oceanului. Privirea lui te făcea să îngheți de frică, atunci când te ațintea. Părul său negru și ondulat era atât de frumos. Pielea sa albă avea un aspect prăfuit, parcă ar fi fost acoperită cu o pudră pe care iți era teamă să nu o spulbere cea mai ușooară adiere a vântului.

Amândoi erau de o frumusețe orbitoare, așa încât trebuia să te abții din răsputeri să nu-i atingi. Erau atât de grațioși, de parcă s-ar fi născut cu secole în urmă, pe când grația și simplitatea erau niște valori foarte apreciate. De asemenea, cei doi erau și extrem de rapizi. Atât de rapizi, că nimeni nu apucă să observe ce s-a întâmplat sau să aibă vreo reacție, vreo tentativă de a le apăra pe rudele adevărate de intențiile necurate ale celor două forțe ale răului evadate din vis .

În momentul în care unchiul și mătușa lor adevărată au fost capturați, aceștia au strigat către gemeni:

-Mira, Fly, găsiți medalionul și opriți-i!

Neînțelegând despre ce este vorba, copiii s-au dus să caute informații despre medalion în cartea bunicii lor.

Răsfoind paginile cărții, au înțeles spusele rudelor. Era vorba despre un medalion care avea puterea de a distruge Frica și Cearta.

-Fly, știi ce înseamnă asta?

-Nu.

-Înseamnă că bunica a ascuns medalionul acela, iar noi trebuie să îl găsim și să ne salvăm rudele.

Obosiți după o zi lungă și bogată în evenimente, cei doi frați se retrag în camera lor cu speranța că a doua zi vor găsi un indiciu. În timp ce se gândeau, un somn puternic i-a cuprins. În vis a apărut bunica lor, spunându-le: „În locul unde mulți se odihnesc/Și niciodată nu se mai trezesc,/Acolo comoara o veți gaăi/ Și răul îl veți opri.”

Speriați de acest vis, copiii s-au trezit brusc, uitându-se unul la celălalt:

– Fly, am avut un vis în care bunica îmi spunea unde se află medalionul.

– Și eu, e ciudat! spuse Fly, speriat.

După o pauză lungă și adâncă, copiii au încercat să descifreze ghicitoarea. În urma mai multor încercari, Mirei i-a venit o idee.

– Fly, dacă locul de care spunea bunica este cimitirul?

– Da, cred că ai dreptate, dar despre ce cimitir este vorba?

– Având în vedere că bunica ne-a lăsat ghicitoarea, cred că medalionul se află în cripta bunicii, dar nu știm unde este. Hai să o întrebam pe mama!

Coborând din camera lor, au găsit-o pe mama în bucătarie, pregătindu-le micul dejun. Niciunul dintre ei nu avea curaj să-și întrebe mama, crezând că ar putea părea dubios. Fly își făcu curaj și i se adresă mamei, încercând să evite să-i trezească acesteia vreo suspiciune :

– Astăzi s-au împlinit 20 de ani de la moartea bunicii noastre, iar eu și Mira ne-am gândit că s-ar cuveni să-i punem  un buchet de flori și câteva lumânări la mormânt, pentru că, deși n-am cunoscut-o, o iubim foarte mult și nu am uitat-o.

– Fly…,Mira…,vă cunosc suficient de bine, încât să-mi dau seama că voi doi puneți ceva la cale…acum spuneți…Ce aveți de gând?

– Bine…îmi pare rău că te-am mințit, noi doar încercam să te protejăm.

– Vă mulțumesc pentru grija pe care încercați să mi-o purtați. Cimitirul în care este îngropată bunica voastră se află în centrul orașului.

După un lung drum obositor, frații Adrenalină au ajuns la cripta bunicii lor. Căutand printre lucrurile lăsate de ea, au găsit medalionul de care le spusese mătușa și unchiul lor înainte de a fi răpiți de forțele răului. Lângă medalion se afla și o poză cu Mira, Fly și încă un băiat de care nu știau nimic.

După găsirea medalionului s-au întors în grabă acasă pentru a învinge Frica și Cearta.

– Fly, cum învingem cele două emoții? întreabă speriată Mira.

– Noi suntem Frații Adrenalină, ai uitat? spuse Fly, promițător.

După aceste cuvinte, medalionul s-a aprins. Gemenii și-au dat seama că medalionul este arma esențială împotriva emoțiilor negative. Fiind antrenați în discuție, nu au realizat că deja au ajuns acasa.

Când au deschis ușa, au simțit fiori  reci  în toată ființa lor , găsindu-le pe rude pe canapea.

– Mira, nu lăsa ca sentimentul fricii să pătrundă în inima ta! Chiar dacă va fi foarte greu, nu va fi imposibil.

Frica și Cearta au simțit prezența medalionului. Un sentiment de neliniște i-a cuprins, din cauza faptului că erau conștiente că vor pierde în fața medalionului magic.

– Se pare că ați aflat unde este medalionul, spuse Cearta, încet.

Încercând să-i intimideze pe gemeni, Frica s-a uitat pătrunzător în ochii lor, însă copiii nu dădeau niciun semn de spaimă. Atunci, Fly a încercat să se apropie de ei, numai că s-a împiedicat de pragul ușii, talismanul zburând în brațele Certei. Mira, se întunecă brusc și  începe cearta cu fratele său :

– Fly, de ce ai scăpat medalionul? Știi doar cât este de important.

– Ce ne facem, Mira? Mi-e frică.

Atunci Frica începu să crească în putere.

– Cum vom învinge acum?întrebă Mira.

– Am pierdut…, bătu în retragere Fly.

Cele două sentimente au preluat atât de multă putere, încât Mira și Fly, speriați și neputincioși, au fugit în pod, crezând că este singura cale de scăpare.

Într-un colț al podului, gemenii au găsit un plic roșu, cu următoarele cuvinte:

„ Dragii mei nepoți, știu că este posibil să treceți prin asta. Ceea ce trebuie să faceți este să vă încurajați reciproc în așa fel, încât să faceți medalionul să strălucească, slăbind puterile sentimentelor. Cu drag, bunica’’

Gemenii, fiind siguri că vor câstiga, au coborât din pod cu gândul de a învinge teama și cearta.

– Ne confruntăm cu doi inamici puternici, dar mergem înainte! O greșeală, un pas negândit pot costa mult!

Cu aceste cuvinte, reușesc să aprindă medalionul, și așa Frica si Cearta sunt invinse.

Odată învinse Frica și Cearta, Luke a fost eliberat și totodată prins între cele două lumi, neputând comunica decât cu frații lui, Mira și Fly.

După mult timp în care tăcerea pusese stăpânire pe cei doi copii , ușa casei lor încerca să fie deschisă de un băiat înalt, cu părul roșcat și ciufulit, ochi verzi, îmbrăcat lejer, ce căra un geamantan enorm, cu o siglă aurie pe care era inscripționat numele său. Și-au dat seama că acel „Luke’’ era chiar fratele lor. Mama vine grăbită la auzul strigătelor copiilor.

-Sunteți bine?

-La ce te referi? Nu vezi? întrebă Mira.

– Ce anume?

– Pe Luke! strigă Fly.

Mamei i se întunecă privirea și a spus cu un glas tremurător și cu lacrimi în ochi :

– Fratele vostru a facut un gest foarte curajos, salvându-vă când erați mici, însă o fotografie nu ni-l poate aduce inapoi.

Copiii și-au dat seama că mama lor nu era capabilă să vadă, însă aceștia au petrecut toată noaptea vorbind cu el.

Seara era perfectă: o viață fără probleme într-o seară răcoroasă, peste care veghea luna plină, iar greierii zgomotoși umpleau cadrul deja minunat, însa ei erau mai apropiați ca niciodată, mai înțelegători, mai curajoși și mai iubitori.

Însă nu era totul perfect. Luke nu putea fi văzut. După mai mult timp de gândire, scrisoarea învelită în plicul roșu trezește amintirea unei cărți observate cu mult timp în urmă , într-un raft prăfuit din podul întunecat.

Cu emoție, Mira urcă scările peste care mulți pași au trecut, căutând cartea cu coperțile aurite. Pe ultima filă erau scrise două inițiale: L.A. (Luke Adrenalina). Plină de speranță, fata răsfoiește paginile îngălbenite, în căutarea informației salvatoare.

De-a lungul cărții, zeci de date și cuvinte frumos redactate luceau în lumina difuză. La un moment dat, o pagină de la mijlocul agendei s-a desfăcut. Marginile unei noi file completează misterul dezvăluit pe jumatate.

O urmă neglijată de cerneală dependentă de lumină acoperă pagina. Indreptând-o catre razele soarelui, câteva rânduri apar din senin: „Curiozitatea ta, datoria mea!’’

– Fly! Fly,am găsit soluția! Jurnalul este răspunsul!

– Cum o vom convinge pe mama care este adevărul despre Luke?

– Privește-mă! spune ea, alergând pe scări către bucătărie.

Mama  este întreruptă din treburile sale obișnuite  de Mira, care îi explică regulile jocului.

Femeia, uimită, după câteva secunde de ezitare, la nenumaratele rugăminți, ia pixul în mână.

– Mamă, noi părăsim camera pentru a te lăsa să-ți revezi fiul!

Mira și Fly pleacă, lăsând-o pe mama lor confuză și speriată.

Ceea ce nu știau cei doi copii era faptul că numai credința în cele spuse era cheia în descoperirea fratelui pierdut.

Deodată, în atmosfera tensionată, se aude o voce subțire, parcă venită din altă lume:

–  Mamă, ai încredere…

Ultima picătură de putere din ființa lui Luke era acum înroșită în aerul cald de vară. Femeia, simțind că nu era singură, începe să scrie în foile îngălbenite:

„Dragul meu copil,

Mă bucur că în sfârșit ai reușit să îți găsești locul! Acum, sufletul meu se simte împăcat și cuprins de o iubire care trece dincolo de granița dintre viață și moarte…’’

Speranța sa era nemărginită, însă nu mai auzi niciun sunet. Era clar că el a reușit să-și îndeplinească misiunea pe care o avea de la început: aceea de a-și reîntâlni mama măcar o dată până la călătoria eternă…